DUOMOX 750 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DUOMOX 250 mg comprimate pentru dispersie orală
DUOMOX 500 mg comprimate pentru dispersie orală
DUOMOX 750 mg comprimate pentru dispersie orală
DUOMOX 1000 mg comprimate pentru dispersie orală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Comprimate pentru dispersie orală 250 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 250 mg amoxicilină
Comprimate pentru dispersie orală 500 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 500 mg amoxicilină
Comprimate pentru dispersie orală 750 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 750 mg amoxicilină
Comprimate pentru dispersie orală 1000 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 1000 mg amoxicilină
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat pentru dispersie orală
DUOMOX 250 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 232 pe celaltă față.
DUOMOX 500 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 234 pe celaltă față.
DUOMOX 750 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 235 pe celaltă față.
DUOMOX 1000 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 236 pe celaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Amoxicilina este indicată în tratamentul următoarelor infecții la adulți, adolescenţi și copii (vezi pct. 4.2,
4.4 și 5.1):
2
Sinuzită bacteriană acută
Otită medie acută
Amigdalită și faringită acută streptococică
Exacerbări acute ale bronșitei cronice
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Febră tifoidă și paratifoidă
Abces dentar cu celulită răspândită
Infecții la nivelul articulaţiilor protezate
Eradicarea Helicobacter pylori
Boala Lyme
Amoxicilina este recomandată şi pentru profilaxia endocarditei.
Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doza de amoxicilină selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila sensibilitate a acestora la substanţele antibacteriene
(vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar trebui
să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi punctul 4.4,
referitor la terapia prelungită).
Adulți și copii cu greutatea ≥40 kg
Indicație* Doză*
Sinuzită bacteriană acută 250 mg - 500 mg la 8 ore sau 750 mg - 1 g la 12 ore
În infecțiile severe 750 mg - 1 g la 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe zi,
o singură zi
Bacteriurie asimptomtică în sarcină
Pielonefrită acută
Abces dentar complicat cu celulită
Cistită acută
Otită medie acută 500 mg la 8 ore, 750 mg - 1 g la 12 ore
În infecțiile severe, 750 mg - 1 g la 8 ore timp de 10
zile
Tonsilită și faringită acută streptococică
Exacerbări acute ale bronșitei cronice
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg - 1 g la 8 ore
Febră tifoidă și paratifoidă 500 mg - 2 g la 8 ore
Infecții ale articulaţiilor protetice 500 mg - 1 g la 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g oral, în priză unică, cu 30 - 60 de minute înainte
de procedură
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg - 1 g de două ori pe zi în asociere cu un
inhibitor de pompă de protoni (de exemplu,
omeprazol, lansoprazol) și alt antibiotic (de
exemplu, claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 500 mg - 1 g la 8 ore, până la
maxim 4 g pe zi în doze divizate, timp de 14 zile
(10 - 21 de zile)
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg - 2 g la 8
ore până la maxim 6 g pe zi în doze divizate, timp
de 10 - 30 de zile
3
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficialeale ghidurilor de tratament pentru fiecare indicație
Copii cu greutatea <40 kg
Copiii pot fi tratați cu amoxicilină
sub formă de capsule, comprimate pentru dispersie orală, pulbere
pentru suspensie orală sau plicuri.
Amoxicilina 100 mg/ml, pulbere pentru suspensie orală este recomandată la copiii cu vârsta mai mică de
6 luni.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru adulți.
Doze recomandate:
Indicație
+ Doză+
Sinuzită bacteriană acută 20 - 90 mg/kgși zi în mai multe prize*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar complicat cu celulită
Tonsilită și faringită acută streptococică 40 - 90 mg/kg şi zi în mai multe prize*
Febră tifoidă și paratifoidă 100 mg/kg/zi în trei prize
Profilaxia endocarditei 50 mg/kg pe cale orală, în priză unică, cu 30 – 60
de minute înainte de procedură
Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu inițial: 25 - 50 mg/kg şi zi în trei doze
divizate, pe o perioadă de 10-21 de zile
Stadiu tardiv (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi
în trei doze divizate, pe o perioadă de 10 - 30 de
zile
+ Trebuie luate în considerare recomandările oficiale ale ghidurilor de tratament pentru fiecare
indicație.
*Schemele terapeutice cu administrare de două ori pe zi trebuie luate în considerare numai dacă
doza totală este în partea superioară a intervalului.
Vârstnici
Nu se consideră necesară ajustarea dozei.
Insuficiență renală
RFG (ml/min) Adulți și copii ≥ 40 kg
Copii < 40 kg#
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 - 30 maxim 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maxim 500 m
g de două ori pe zi)
mai puțin de 10 maxim 500 mg pe zi. 15 mg/kg doză unică zilnică
(maxim 500 mg)
# În majoritatea cazurilor se preferă terapia parenterală.
La pacienții care efectuează hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Haemodializă
Adulți și copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi doză zilnică unică.
Înainte de hemodializă, trebuie administrată o doză suplimentară
de 15 mg/kg.
Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.
4
La pacienţii care efectuează dializă peritoneală
Doza maximă de amoxicilină 500 mg pe zi.
Insuficiență hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi pct.
4.4 şi pct. 4.8).
Mod de administrare
Amoxicilina se administrează oral.
Absorbția amoxicilinei nu este afectată de alimente.
Tratamentul poate fi inițiat pe cale parenterală în conformitate cu recomandările pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare orală.
Mod de administrare
Comprimatul se pune într-un pahar cu apă și se amestecă bine până la dispersia completă. Amestecul
trebuie înghițit imediat.
Sau
Comprimatul este înghițit cu apă.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Istoric de reacție
de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu, reacție anafilactică) la un alt
medicament beta-lactamic (de exemplu, cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii de
hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi punctele 4.3 şi
4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă corespunzătoare.
Sindrom coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate
Rar, au fost raportate cazuri de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu amoxicilină (sindrom
coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate, vezi pct. 4.8); vor fi luate în considerare măsurile
corespunzătoare.
Microorganisme non-sensibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind sensibil sau există o foarte mare
probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat (vezi
punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu
infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
5
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul
4.2).
Reacţii cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această
reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice
administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o
consecinţă des întâlnită şi, de regulă, u auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme
.
Creşterea în exces a microorganismelor non-sensibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-sensibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita
asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va solicita
consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor ; în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor
renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să
fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anticoagulare
(vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul
terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă
menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce
posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se
recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii acestora (vezi punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
6
Este posibil ca valorile crescute serice şi urinare de amoxicilină să influenţeze anumite analize de
laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice generează adesea
rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de
amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi
prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de valori crescute a
INR-ului (raportul internațional normalizat) la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol
sau warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie după
iniţierea sau întreruperea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcină
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptare
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este
posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce
medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitate
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la
toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.
7
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu, reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reacții adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecții și infestări
Foarte rare Candidoză cutaneo-mucoasă
Tulburări hematologice și limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie severă sau
agranulocitoză), trombocitopenie reversibilă şi anemie hemolitică.
Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezi
pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv edem angioneurotic, anafilaxie,
boala serului şi vasculită de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).
Cu frecvență necunoscută Reacția Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4) și sindrom coronarian
asociat reacției de hipersensibilitate (sindrom Kounis) (vezi pct.
4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeli şi convulsii (vezi pct. 4.4 și pct. 4.9) .
Cu frecvență necunoscută Meningită aseptică
Tulburări gastro-intestinale
Date din studiile clinice
*Frecvente Diaree și greață
*Mai puțin frecvente Vărsături
Date post-marketing
Foarte rare Colită asociată tratamentului antibiotic (inclusiv colită
pseudomembranoasă și colită hemoragică; vezi pct. 4.4).
Limbă neagră, viloasă
Modificări superficiale ale culorii dinţilor#
Tulburări hepato-biliare
Foarte rare Hepatită și icter colestatic. Creștere moderată a valorilor AST și/sau
ALT.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din studiile clinice
*Frecvente Erupție cutanată tranzitorie
*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit
Date post-marketing
8
Foarte rare Reacţii cutanate cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și
exfoliativă sau pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA)
(vezi pct. 4.4) .
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită interstițială
Cristalurie (vezi pct. 4.4 și 4.9)
*Incidenţa acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată
amoxicilină.
# Numai pentru comprimatele pentru dispersie orală și preparatele pentru suspensie orală
Modificările superficiale ale culorii dinţilor au fost raportate la copii. O bună igienă orală poate ajuta
la prevenirea modificării culorii dinţilor, întrucât, de regulă, aceste modificări de culoare se pot
îndepărta prin periaj.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi
electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină,
care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora
li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicaţiei
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
9
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la rezistenţa
bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negative.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Pragul MIC de sensibilitate (mg/l)
Sensibil ≤Rezistent >
Enterobacteriaceae
81 8
Staphylococcus spp.
Nota2 Nota 2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococcus grupurile A, B, C și G
Nota 4 Nota 4
Streptococcus pneumoniae
Nota 5 Nota 5
Streptococi din grupul Viridans 0,5 2
Haemophilus influenzae
26 26
Moraxella catarrhalis
Nota 7 Nota 7
Neisseria meningitidis 0,125 1
Anaerobi Gram-pozitivi cu excepția
Clostridium difficile8 4 8
Anaerobi Gram-negativi8 0,5 2
Helicobacter pylori
0,1259 0,1259
Pasteurella multocida 1 1
Praguri de sensibilitate fără legătură
cu o anumită specie10 2 8 1Tipul sălbatic de Enterobacteriaceae este considerat sensibil la aminopeniciline. În unele țări se
preferă încadrarea tulpinilor sălbatice de E. coli și P. mirabilis ca intermediare. În aceste cazuri, se va
lua în calcul valoarea critică CMI S ≤ 0,5 mg/l.
2Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la
amoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate
medicamentele beta-lactamice.
3Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină 4 Sensibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din sensibilittaea la
benzilpenicilină.
5Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate
ca intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină.
Sensibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.
6Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de
beta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente 8Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină. 9Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între
tipurile sălbatice şi cele cu sensibilitate redusă.
10Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4
doze zilnice (1,5 până la 2
g /zi).
10
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile selectate,
fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării infecţiilor
severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa
rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii
este pusă la îndoială.
Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină
Specii sensibile frecvent
Aerobi Gram-pozitivi:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupuri A, B, C și G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativi:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitivi:
Stafilococ coagulazo-negativ
Staphylococcus aureus
£
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul Viridans
Anaerobi Gram-pozitivi:
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativi:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia burgdorferi
Organisme cu rezistență naturală†
Aerobi Gram-pozitivi:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativi:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativi:
Bacteroides spp. (mai ales tulpinile de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp. † Sensibilitatea intermediară naturală în absența mecanismului de rezistență dobândit.
£
Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă este
administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în
11
proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o
oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de 250
mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.
C
max Tmax* ASC (0-24) T ½
(μg/ml) (h)
(μgh/ml) (h)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56
*Mediana (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, biodisponibilitatea (măsurată ca Cmax şi ASC) este liniară
proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a metaboliţilor
medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern
(vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente de
până la 10 - 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră
şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din
doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea unei singure
doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia urinară este 50-85%
pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste cuprinse
între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv nou-născuţii
prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să depăşească două
administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii vârstnici sunt mai
predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi poate fi utilă monitorizarea
funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a avut
un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
12
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi punctele 4.2
şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Celuloză dispersabilă
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Vanilină
Aromă de lămâie
Aromă de mandarine
Zaharină
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 5 comprimate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Astellas Pharma Europe B.V.,
Sylviusweg 62, 2333 BE Leiden
Olanda
13
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DUOMOX 250 mg
9595/2017/01
DUOMOX 500 mg
9596/2017/01
DUOMOX 750 mg
9597/2017/01
DUOMOX 1000 mg
9598/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DUOMOX 250 mg comprimate pentru dispersie orală
DUOMOX 500 mg comprimate pentru dispersie orală
DUOMOX 750 mg comprimate pentru dispersie orală
DUOMOX 1000 mg comprimate pentru dispersie orală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Comprimate pentru dispersie orală 250 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 250 mg amoxicilină
Comprimate pentru dispersie orală 500 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 500 mg amoxicilină
Comprimate pentru dispersie orală 750 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 750 mg amoxicilină
Comprimate pentru dispersie orală 1000 mg
Fiecare comprimat pentru dispersie orală conține amoxicilină trihidrat echivalent a 1000 mg amoxicilină
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat pentru dispersie orală
DUOMOX 250 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 232 pe celaltă față.
DUOMOX 500 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 234 pe celaltă față.
DUOMOX 750 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 235 pe celaltă față.
DUOMOX 1000 mg
Comprimate ovale, de culoare albă până la aproape albă, având o linie mediană pe una din fețe, fiind
gravate cu un logo și cu 236 pe celaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Amoxicilina este indicată în tratamentul următoarelor infecții la adulți, adolescenţi și copii (vezi pct. 4.2,
4.4 și 5.1):
2
Sinuzită bacteriană acută
Otită medie acută
Amigdalită și faringită acută streptococică
Exacerbări acute ale bronșitei cronice
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Febră tifoidă și paratifoidă
Abces dentar cu celulită răspândită
Infecții la nivelul articulaţiilor protezate
Eradicarea Helicobacter pylori
Boala Lyme
Amoxicilina este recomandată şi pentru profilaxia endocarditei.
Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doza de amoxicilină selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila sensibilitate a acestora la substanţele antibacteriene
(vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar trebui
să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi punctul 4.4,
referitor la terapia prelungită).
Adulți și copii cu greutatea ≥40 kg
Indicație* Doză*
Sinuzită bacteriană acută 250 mg - 500 mg la 8 ore sau 750 mg - 1 g la 12 ore
În infecțiile severe 750 mg - 1 g la 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe zi,
o singură zi
Bacteriurie asimptomtică în sarcină
Pielonefrită acută
Abces dentar complicat cu celulită
Cistită acută
Otită medie acută 500 mg la 8 ore, 750 mg - 1 g la 12 ore
În infecțiile severe, 750 mg - 1 g la 8 ore timp de 10
zile
Tonsilită și faringită acută streptococică
Exacerbări acute ale bronșitei cronice
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg - 1 g la 8 ore
Febră tifoidă și paratifoidă 500 mg - 2 g la 8 ore
Infecții ale articulaţiilor protetice 500 mg - 1 g la 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g oral, în priză unică, cu 30 - 60 de minute înainte
de procedură
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg - 1 g de două ori pe zi în asociere cu un
inhibitor de pompă de protoni (de exemplu,
omeprazol, lansoprazol) și alt antibiotic (de
exemplu, claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 500 mg - 1 g la 8 ore, până la
maxim 4 g pe zi în doze divizate, timp de 14 zile
(10 - 21 de zile)
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg - 2 g la 8
ore până la maxim 6 g pe zi în doze divizate, timp
de 10 - 30 de zile
3
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficialeale ghidurilor de tratament pentru fiecare indicație
Copii cu greutatea <40 kg
Copiii pot fi tratați cu amoxicilină
sub formă de capsule, comprimate pentru dispersie orală, pulbere
pentru suspensie orală sau plicuri.
Amoxicilina 100 mg/ml, pulbere pentru suspensie orală este recomandată la copiii cu vârsta mai mică de
6 luni.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru adulți.
Doze recomandate:
Indicație
+ Doză+
Sinuzită bacteriană acută 20 - 90 mg/kgși zi în mai multe prize*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar complicat cu celulită
Tonsilită și faringită acută streptococică 40 - 90 mg/kg şi zi în mai multe prize*
Febră tifoidă și paratifoidă 100 mg/kg/zi în trei prize
Profilaxia endocarditei 50 mg/kg pe cale orală, în priză unică, cu 30 – 60
de minute înainte de procedură
Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu inițial: 25 - 50 mg/kg şi zi în trei doze
divizate, pe o perioadă de 10-21 de zile
Stadiu tardiv (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi
în trei doze divizate, pe o perioadă de 10 - 30 de
zile
+ Trebuie luate în considerare recomandările oficiale ale ghidurilor de tratament pentru fiecare
indicație.
*Schemele terapeutice cu administrare de două ori pe zi trebuie luate în considerare numai dacă
doza totală este în partea superioară a intervalului.
Vârstnici
Nu se consideră necesară ajustarea dozei.
Insuficiență renală
RFG (ml/min) Adulți și copii ≥ 40 kg
Copii < 40 kg#
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 - 30 maxim 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maxim 500 m
g de două ori pe zi)
mai puțin de 10 maxim 500 mg pe zi. 15 mg/kg doză unică zilnică
(maxim 500 mg)
# În majoritatea cazurilor se preferă terapia parenterală.
La pacienții care efectuează hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Haemodializă
Adulți și copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi doză zilnică unică.
Înainte de hemodializă, trebuie administrată o doză suplimentară
de 15 mg/kg.
Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.
4
La pacienţii care efectuează dializă peritoneală
Doza maximă de amoxicilină 500 mg pe zi.
Insuficiență hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi pct.
4.4 şi pct. 4.8).
Mod de administrare
Amoxicilina se administrează oral.
Absorbția amoxicilinei nu este afectată de alimente.
Tratamentul poate fi inițiat pe cale parenterală în conformitate cu recomandările pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare orală.
Mod de administrare
Comprimatul se pune într-un pahar cu apă și se amestecă bine până la dispersia completă. Amestecul
trebuie înghițit imediat.
Sau
Comprimatul este înghițit cu apă.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Istoric de reacție
de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu, reacție anafilactică) la un alt
medicament beta-lactamic (de exemplu, cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii de
hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi punctele 4.3 şi
4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă corespunzătoare.
Sindrom coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate
Rar, au fost raportate cazuri de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu amoxicilină (sindrom
coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate, vezi pct. 4.8); vor fi luate în considerare măsurile
corespunzătoare.
Microorganisme non-sensibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind sensibil sau există o foarte mare
probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat (vezi
punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu
infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
5
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul
4.2).
Reacţii cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această
reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice
administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o
consecinţă des întâlnită şi, de regulă, u auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme
.
Creşterea în exces a microorganismelor non-sensibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-sensibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita
asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va solicita
consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor ; în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor
renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să
fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anticoagulare
(vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul
terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă
menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce
posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se
recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii acestora (vezi punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
6
Este posibil ca valorile crescute serice şi urinare de amoxicilină să influenţeze anumite analize de
laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice generează adesea
rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de
amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi
prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de valori crescute a
INR-ului (raportul internațional normalizat) la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol
sau warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie după
iniţierea sau întreruperea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcină
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptare
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este
posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce
medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitate
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la
toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.
7
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu, reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reacții adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecții și infestări
Foarte rare Candidoză cutaneo-mucoasă
Tulburări hematologice și limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie severă sau
agranulocitoză), trombocitopenie reversibilă şi anemie hemolitică.
Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezi
pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv edem angioneurotic, anafilaxie,
boala serului şi vasculită de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).
Cu frecvență necunoscută Reacția Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4) și sindrom coronarian
asociat reacției de hipersensibilitate (sindrom Kounis) (vezi pct.
4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeli şi convulsii (vezi pct. 4.4 și pct. 4.9) .
Cu frecvență necunoscută Meningită aseptică
Tulburări gastro-intestinale
Date din studiile clinice
*Frecvente Diaree și greață
*Mai puțin frecvente Vărsături
Date post-marketing
Foarte rare Colită asociată tratamentului antibiotic (inclusiv colită
pseudomembranoasă și colită hemoragică; vezi pct. 4.4).
Limbă neagră, viloasă
Modificări superficiale ale culorii dinţilor#
Tulburări hepato-biliare
Foarte rare Hepatită și icter colestatic. Creștere moderată a valorilor AST și/sau
ALT.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din studiile clinice
*Frecvente Erupție cutanată tranzitorie
*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit
Date post-marketing
8
Foarte rare Reacţii cutanate cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și
exfoliativă sau pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA)
(vezi pct. 4.4) .
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită interstițială
Cristalurie (vezi pct. 4.4 și 4.9)
*Incidenţa acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată
amoxicilină.
# Numai pentru comprimatele pentru dispersie orală și preparatele pentru suspensie orală
Modificările superficiale ale culorii dinţilor au fost raportate la copii. O bună igienă orală poate ajuta
la prevenirea modificării culorii dinţilor, întrucât, de regulă, aceste modificări de culoare se pot
îndepărta prin periaj.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi
electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină,
care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora
li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicaţiei
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
9
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la rezistenţa
bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negative.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Pragul MIC de sensibilitate (mg/l)
Sensibil ≤Rezistent >
Enterobacteriaceae
81 8
Staphylococcus spp.
Nota2 Nota 2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococcus grupurile A, B, C și G
Nota 4 Nota 4
Streptococcus pneumoniae
Nota 5 Nota 5
Streptococi din grupul Viridans 0,5 2
Haemophilus influenzae
26 26
Moraxella catarrhalis
Nota 7 Nota 7
Neisseria meningitidis 0,125 1
Anaerobi Gram-pozitivi cu excepția
Clostridium difficile8 4 8
Anaerobi Gram-negativi8 0,5 2
Helicobacter pylori
0,1259 0,1259
Pasteurella multocida 1 1
Praguri de sensibilitate fără legătură
cu o anumită specie10 2 8 1Tipul sălbatic de Enterobacteriaceae este considerat sensibil la aminopeniciline. În unele țări se
preferă încadrarea tulpinilor sălbatice de E. coli și P. mirabilis ca intermediare. În aceste cazuri, se va
lua în calcul valoarea critică CMI S ≤ 0,5 mg/l.
2Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la
amoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate
medicamentele beta-lactamice.
3Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină 4 Sensibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din sensibilittaea la
benzilpenicilină.
5Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate
ca intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină.
Sensibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.
6Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de
beta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente 8Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină. 9Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între
tipurile sălbatice şi cele cu sensibilitate redusă.
10Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4
doze zilnice (1,5 până la 2
g /zi).
10
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile selectate,
fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării infecţiilor
severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa
rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii
este pusă la îndoială.
Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină
Specii sensibile frecvent
Aerobi Gram-pozitivi:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupuri A, B, C și G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativi:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitivi:
Stafilococ coagulazo-negativ
Staphylococcus aureus
£
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul Viridans
Anaerobi Gram-pozitivi:
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativi:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia burgdorferi
Organisme cu rezistență naturală†
Aerobi Gram-pozitivi:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativi:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativi:
Bacteroides spp. (mai ales tulpinile de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp. † Sensibilitatea intermediară naturală în absența mecanismului de rezistență dobândit.
£
Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă este
administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în
11
proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o
oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de 250
mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.
C
max Tmax* ASC (0-24) T ½
(μg/ml) (h)
(μgh/ml) (h)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56
*Mediana (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, biodisponibilitatea (măsurată ca Cmax şi ASC) este liniară
proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a metaboliţilor
medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern
(vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente de
până la 10 - 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră
şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din
doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea unei singure
doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia urinară este 50-85%
pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste cuprinse
între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv nou-născuţii
prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să depăşească două
administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii vârstnici sunt mai
predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi poate fi utilă monitorizarea
funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a avut
un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
12
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi punctele 4.2
şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Celuloză dispersabilă
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Vanilină
Aromă de lămâie
Aromă de mandarine
Zaharină
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 5 comprimate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Astellas Pharma Europe B.V.,
Sylviusweg 62, 2333 BE Leiden
Olanda
13
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DUOMOX 250 mg
9595/2017/01
DUOMOX 500 mg
9596/2017/01
DUOMOX 750 mg
9597/2017/01
DUOMOX 1000 mg
9598/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
