AMOXICILINA ATB 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Atb 250 mg capsule
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Fiecare capsulă conţine amoxicilină 250 mg (sub formă de trihidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Fiecare capsulă conţine amoxicilină 500 mg (sub formă de trihidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Capsule mărimea 1, cu capac de culoare roşu opac şi corp de culoare alb opac, care conţin o pulbere
granulată de culoare albă sau aproape albă.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Capsule mărimea 0, cu capac de culoare roşu opac şi corp de culoare alb opac, care conţin o pulbere
granulată de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Amoxicilină Atb este recomandat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi copii
(vezi punctele 4.2, 4.4 şi 5.1):
-Sinuzită bacteriană acută
-Otită medie acută
-Amigdalită şi faringită streptococică acută
-Exacerbări acute ale bronşitei cronice
-Pneumonie dobândită în comunitate
-Cistită acută
-Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
-Pielonefrită acută
-Febră tifoidă şi paratifoidă
-Abces dentar cu celulită răspândită
-Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
2
-Eradicarea Helicobacter pylori
-Boala Lyme.
Amoxicilină Atb este recomandat şi pentru profilaxia endocarditei.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Amoxicilină Atb selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila susceptibilitate a acestora la substanţele
antibacteriene (vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos.
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar
trebui să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi
punctul 4.4, referitor la terapia prelungită).
Adulţi adolescenţi şi copii ≥40 kg:
Indicaţie * Doză *
Sinuzită bacteriană acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Cistită acută 250 mg până la 500 mg la interval de 8 ore sau 750
mg până la 1 g la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe- 750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi.
Otită medie acută
Amigdalită şi faringită streptococică acută
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg la interval de 8 ore, 750 mg până la 1 g la
interval de 12 ore
Pentru infecţii severe-750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500 mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la 60
minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1 g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni ( de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt antibiotic (de
exemplu claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4.) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la interval de
8 ore, până la maximum 4 g pe zi în doze divizate,
timp de 14 zile (10 până la 21 de zile).
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg până la
2 g la interval de 8 ore, până la maximum 6 g pe zi
în doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
Copii< 40 kg
La copiii sub 6 ani este indicată administrarea de amoxicilină cu forme farmaceutice adecvate vârstei.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru adult.
3
Doze recomandate:
Indicaţie
+ Doză +
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Febra tifoidă şi paratifoidă 100 mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei O singură doză de 50 mg/kg, administrată oral, cu
30 până la 60 de minute înaintea procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4.) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg şi zi în trei
doze divizate, timp de 10 până la 21 de zile.
Stadiu final (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi,
în trei doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
+Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare.
*Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar
atunci când doze este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vâstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală:
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi
copii≥40 kg Copii < 40 kg #
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori
pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori pe
zi)
mai mică de 10 Maximum 500 mg pe zi 15 mg/kg, sub formă de doză
unică zilnică (maximum 500 mg)
# În majoritatea cazurilor este preferată terapia parenterală.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi
şi copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză suplimentară de
15mg/kg. Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului,
după hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală
Amoxicilină maximum 500 mg pe zi.
Insuficienţă hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi
punctele 4.4 şi 4.8).
4
Mod de administrare
Amoxicilină Atb se administrează oral.
Absorbţia Amoxicilină Atb nu este afectată de alimente.
Terapia poate fi începută parenteral în conformitate cu recomandările de doze pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare orală.
A se înghiţi capsula cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament
beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii
de hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau la alte medicamente beta-lactamice
(vezi punctele 4.3 şi 4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen
implicat (vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul
pacienţilor cu infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi
punctul 4.2).
Reacţii cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule
poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8).
Această reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie
pentru orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
5
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala
Lyme (vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei
care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este
o consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala
Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul
4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă
diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă
colita asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va
solicita consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice
sunt contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea
funcţiilor renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale
enzimelor hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil
să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-
coagulare (vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în
cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se
recomandă menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru
a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere
vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi punctele 4.8 și
4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele
chimice generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
Informaţii importante despre excipienţi
Amoxicilină Atb conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Aceşti excipienţi pot induce reacţii alergice (chiar întârziate).
6
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală
de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice
crescute şi prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică,
fără a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate
normalizate internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau
warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie
monitorizate cu atenţie după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil
să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6. Fertilitate, sarcină şi alăptare
Sarcină:
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii
atunci când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptare:
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât
este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar
după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitate
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale
referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra
fertilităţii.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală,
7
convulsii), care pot influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul
4.8).
4.8. Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie reversibilă
şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină (vezi punctul 4.4.)
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4.)
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4.)
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4.)
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree şi greaţă
*Mai puţin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv
colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică,
vezi punctul 4.4.)
Limba neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi/sau ALT
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupţii cutanate
*Mai puţin frecvente Urticarie şi prurit
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Reacţii cutanate, cum sunt eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă şi exfoliativă şi pustuloză
exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi
punctul 4.4.)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
8
Foarte rare Nefrită interstiţială
Cristalurie (vezi punctele 4.4. şi 4.9 Supradozaj)
* Incidenţa acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată
amoxicilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Semne şi simptome de supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric
şi electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu
amoxicilină, care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală
sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicaţiei
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.
Mecanism de acţiune:
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
9
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Susceptibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤ Rezistent >
Enterobacteriaceae 81 8
Staphylococcus spp. Notă2Notă2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococi din grupele A,B,
C şi G Notă4Notă4
Streptococcus pneumoniae Notă5Notă5
Streptococi din grupul
viridans 0,5 2
Haemophilus influenzae 26 26
Moraxella catarrhalis Notă7Notă7
Neisseria meningitidis 0,125 1
Anaerobi Gram-pozitiv, cu
excepţia Clostridium
difficile
8
4 8
Anaerobi Gram-negativ8 0,5 2
Helicobacter pylori 0,12590,1259
Pasteurella multocida 1 1
Valori critice care nu au
legătură cu specia10 2 8
1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E.coli şi P. Mirabilis ca fiind intermediare.
Când acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI
S≤ 0,5 mg/l.
2 Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la
amoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate
medicamentele beta-lactamice.
3 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină. 4 Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din
susceptibilitatea la benzilpenicilină.
5 Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină.
Susceptibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.
6 Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de
beta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Micoorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente. 8 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină. 9 Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă.
10 Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4
doze zilnice (1,5 până la 2 g pe zi).
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile
selectate, fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când
prevalenţa rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri
de infecţii este pusă la îndoială.
10
Susceptibilitatea la amoxicilină a microorganismelor in vitro
Specii sensibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo-negativ
Staphylococcus aureus £
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia brugdorferi
Microorganisme inerent rezistente†
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamidia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
†Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
£Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă este
administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în
proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max) este de
aproximativ o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de
250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.
11
C
max Tmax*ASC (0-24 ore)T1/2
(μg/ml) (ore) (μg·oră/ml) (ore)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56 *Medie (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, bio-disponibilitatea (măsurată ca Cmax şi ASC) este
liniară proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a
metaboliţilor medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în
laptele matern (vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi
echivalente de până la 10 - 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o
oră şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la
70% din doza de amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea
unei singure doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia
urinară este 50-85% pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste
cuprinse între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv
nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să
depăşească două administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii
vârstnici sunt mai predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi poate
fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a
avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
12
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi punctele
4.2 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Conţinutul capsulei:
Talc
Stearat de magneziu
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E171)
Galben de chinolină (E104)
Roşu Allura AC (E129)
p-hidroxibenzoat de metil (E218)
p-hidroxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
Corpul capsulei:
Dioxid de titan (E171)
p-hidoxibenzoat de metil (E218)
p-hidoxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Conţinutul capsulei:
Talc
Stearat de magneziu
Capacul capsulei:
Dioxid de titan(E171)
Galben de chinolină(E104)
Roşu Allura AC(E129)
p-hidroxibenzoat de metil (E218)
p-hidroxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
Corpul capsulei:
13
Dioxid de titan (E171)
p-hidoxibenzoat de metil (E218)
p-hidoxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr.1, 707410 Iaşi România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
432/2007/01-02.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
433/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Reautorizare: 31.12.2007.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Reautorizare: 31.12.2007.
14
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Atb 250 mg capsule
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Fiecare capsulă conţine amoxicilină 250 mg (sub formă de trihidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Fiecare capsulă conţine amoxicilină 500 mg (sub formă de trihidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Capsule mărimea 1, cu capac de culoare roşu opac şi corp de culoare alb opac, care conţin o pulbere
granulată de culoare albă sau aproape albă.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Capsule mărimea 0, cu capac de culoare roşu opac şi corp de culoare alb opac, care conţin o pulbere
granulată de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Amoxicilină Atb este recomandat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi copii
(vezi punctele 4.2, 4.4 şi 5.1):
-Sinuzită bacteriană acută
-Otită medie acută
-Amigdalită şi faringită streptococică acută
-Exacerbări acute ale bronşitei cronice
-Pneumonie dobândită în comunitate
-Cistită acută
-Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
-Pielonefrită acută
-Febră tifoidă şi paratifoidă
-Abces dentar cu celulită răspândită
-Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
2
-Eradicarea Helicobacter pylori
-Boala Lyme.
Amoxicilină Atb este recomandat şi pentru profilaxia endocarditei.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Amoxicilină Atb selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila susceptibilitate a acestora la substanţele
antibacteriene (vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos.
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar
trebui să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi
punctul 4.4, referitor la terapia prelungită).
Adulţi adolescenţi şi copii ≥40 kg:
Indicaţie * Doză *
Sinuzită bacteriană acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Cistită acută 250 mg până la 500 mg la interval de 8 ore sau 750
mg până la 1 g la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe- 750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi.
Otită medie acută
Amigdalită şi faringită streptococică acută
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg la interval de 8 ore, 750 mg până la 1 g la
interval de 12 ore
Pentru infecţii severe-750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500 mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la 60
minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1 g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni ( de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt antibiotic (de
exemplu claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4.) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la interval de
8 ore, până la maximum 4 g pe zi în doze divizate,
timp de 14 zile (10 până la 21 de zile).
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg până la
2 g la interval de 8 ore, până la maximum 6 g pe zi
în doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
Copii< 40 kg
La copiii sub 6 ani este indicată administrarea de amoxicilină cu forme farmaceutice adecvate vârstei.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru adult.
3
Doze recomandate:
Indicaţie
+ Doză +
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Febra tifoidă şi paratifoidă 100 mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei O singură doză de 50 mg/kg, administrată oral, cu
30 până la 60 de minute înaintea procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4.) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg şi zi în trei
doze divizate, timp de 10 până la 21 de zile.
Stadiu final (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi,
în trei doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
+Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare.
*Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar
atunci când doze este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vâstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală:
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi
copii≥40 kg Copii < 40 kg #
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori
pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori pe
zi)
mai mică de 10 Maximum 500 mg pe zi 15 mg/kg, sub formă de doză
unică zilnică (maximum 500 mg)
# În majoritatea cazurilor este preferată terapia parenterală.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi
şi copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză suplimentară de
15mg/kg. Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului,
după hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală
Amoxicilină maximum 500 mg pe zi.
Insuficienţă hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi
punctele 4.4 şi 4.8).
4
Mod de administrare
Amoxicilină Atb se administrează oral.
Absorbţia Amoxicilină Atb nu este afectată de alimente.
Terapia poate fi începută parenteral în conformitate cu recomandările de doze pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare orală.
A se înghiţi capsula cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament
beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii
de hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau la alte medicamente beta-lactamice
(vezi punctele 4.3 şi 4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen
implicat (vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul
pacienţilor cu infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi
punctul 4.2).
Reacţii cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule
poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8).
Această reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie
pentru orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
5
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala
Lyme (vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei
care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este
o consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala
Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul
4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă
diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă
colita asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va
solicita consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice
sunt contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea
funcţiilor renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale
enzimelor hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil
să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-
coagulare (vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în
cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se
recomandă menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru
a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere
vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi punctele 4.8 și
4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele
chimice generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
Informaţii importante despre excipienţi
Amoxicilină Atb conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Aceşti excipienţi pot induce reacţii alergice (chiar întârziate).
6
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală
de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice
crescute şi prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică,
fără a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate
normalizate internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau
warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie
monitorizate cu atenţie după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil
să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6. Fertilitate, sarcină şi alăptare
Sarcină:
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii
atunci când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptare:
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât
este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar
după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitate
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale
referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra
fertilităţii.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală,
7
convulsii), care pot influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul
4.8).
4.8. Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie reversibilă
şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină (vezi punctul 4.4.)
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4.)
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4.)
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4.)
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree şi greaţă
*Mai puţin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv
colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică,
vezi punctul 4.4.)
Limba neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi/sau ALT
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupţii cutanate
*Mai puţin frecvente Urticarie şi prurit
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Reacţii cutanate, cum sunt eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă şi exfoliativă şi pustuloză
exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi
punctul 4.4.)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
8
Foarte rare Nefrită interstiţială
Cristalurie (vezi punctele 4.4. şi 4.9 Supradozaj)
* Incidenţa acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată
amoxicilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Semne şi simptome de supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric
şi electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu
amoxicilină, care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală
sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicaţiei
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.
Mecanism de acţiune:
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
9
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Susceptibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤ Rezistent >
Enterobacteriaceae 81 8
Staphylococcus spp. Notă2Notă2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococi din grupele A,B,
C şi G Notă4Notă4
Streptococcus pneumoniae Notă5Notă5
Streptococi din grupul
viridans 0,5 2
Haemophilus influenzae 26 26
Moraxella catarrhalis Notă7Notă7
Neisseria meningitidis 0,125 1
Anaerobi Gram-pozitiv, cu
excepţia Clostridium
difficile
8
4 8
Anaerobi Gram-negativ8 0,5 2
Helicobacter pylori 0,12590,1259
Pasteurella multocida 1 1
Valori critice care nu au
legătură cu specia10 2 8
1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E.coli şi P. Mirabilis ca fiind intermediare.
Când acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI
S≤ 0,5 mg/l.
2 Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la
amoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate
medicamentele beta-lactamice.
3 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină. 4 Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din
susceptibilitatea la benzilpenicilină.
5 Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină.
Susceptibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.
6 Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de
beta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Micoorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente. 8 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină. 9 Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă.
10 Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4
doze zilnice (1,5 până la 2 g pe zi).
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile
selectate, fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când
prevalenţa rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri
de infecţii este pusă la îndoială.
10
Susceptibilitatea la amoxicilină a microorganismelor in vitro
Specii sensibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo-negativ
Staphylococcus aureus £
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia brugdorferi
Microorganisme inerent rezistente†
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamidia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
†Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
£Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă este
administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în
proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max) este de
aproximativ o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de
250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.
11
C
max Tmax*ASC (0-24 ore)T1/2
(μg/ml) (ore) (μg·oră/ml) (ore)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56 *Medie (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, bio-disponibilitatea (măsurată ca Cmax şi ASC) este
liniară proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a
metaboliţilor medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în
laptele matern (vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi
echivalente de până la 10 - 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o
oră şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la
70% din doza de amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea
unei singure doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia
urinară este 50-85% pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste
cuprinse între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv
nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să
depăşească două administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii
vârstnici sunt mai predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi poate
fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a
avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
12
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi punctele
4.2 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Conţinutul capsulei:
Talc
Stearat de magneziu
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E171)
Galben de chinolină (E104)
Roşu Allura AC (E129)
p-hidroxibenzoat de metil (E218)
p-hidroxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
Corpul capsulei:
Dioxid de titan (E171)
p-hidoxibenzoat de metil (E218)
p-hidoxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Conţinutul capsulei:
Talc
Stearat de magneziu
Capacul capsulei:
Dioxid de titan(E171)
Galben de chinolină(E104)
Roşu Allura AC(E129)
p-hidroxibenzoat de metil (E218)
p-hidroxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
Corpul capsulei:
13
Dioxid de titan (E171)
p-hidoxibenzoat de metil (E218)
p-hidoxibenzoat de propil (E216)
Gelatină
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr.1, 707410 Iaşi România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
432/2007/01-02.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
433/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Amoxicilină Atb 250 mg, capsule
Reautorizare: 31.12.2007.
Amoxicilină Atb 500 mg, capsule
Reautorizare: 31.12.2007.
14
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016.
