XANAX 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xanax 0,25 mg comprimate
Xanax 0,5 mg comprimate
Xanax 1 mg comprimate
Xanax 2 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Xanax 0,25 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 96,00 mg
Xanax 0,5 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 96,00 mg
Xanax 1 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 96,00 mg
Xanax 2 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 2 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 192,00 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Xanax 0,25 mg:
Comprimate ovale de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe, şi marcate cu
“Upjohn 29” pe cealaltă faţă.
Xanax 0,5 mg:
Comprimate ovale de culoare roz, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe, şi marcate cu “Upjohn
55” pe cealaltă faţă.
Xanax 1 mg:
Comprimate ovale de culoare mov-deschis, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi marcate cu
“Upjohn 90” pe cealaltă faţă.
2
Xanax 2 mg:
Comprimate ovale de culoare albă, având marcat “U 94” pe una din feţe, prevăzute cu 3 linii de rupere
pe ambele feţe.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Alprazolam este indicat pentru tratamentul :
- tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severe,
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,
- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică,
- profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza optimă de Xanax trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita
apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza
administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât
cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă
administrarea dozei minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia.
Acest aspect este important, în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 0,75-1 mg alprazolam, administrată divizat în 3 prize zilnice. Doza
zilnică recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în mai multe prize.
Stări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 1,5 mg alprazolam, administrată divizat în 3 prize pe zi. Doza de
întreţinere poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5-1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg
de 3 ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie
să depăşească 1 mg alprazolam la 3-4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 + 2 mg. În mod excepţional, un număr redus
de pacienţi a necesitat doze de 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2-3 prize. La nevoie doza
poate fi crescută, în funcţie de tolerabilitate.
3
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Xanax la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrării medicamentului.
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară
o scădere mai lentă.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi Doze şi mod de administrare) în funcţie
de indicaţie. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului trebuie
bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
În general, durata totală a tratamentului pentru anxietate nu trebuie să depăşească 8-12 săptămâni,
incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi
tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora.
În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după
reevaluarea pacientului de către un specialist.
La iniţierea tratamentului, poate fi utilă informarea pacientului despre durata limitată a tratamentului şi
explicarea în mod special a felului în care se va face descreşterea progresivă a dozelor. Mai mult, este
important ca pacientul să fie conştient asupra posibilităţii apariţiei fenomenului de rebound,
reducându-se astfel anxietatea faţă de aceste simptome, în cazul în care ele ar apărea în perioada de
întrerupere a tratamentului. Sunt indicii că, în cazul benzodiazepinelor cu acţiune de scurtă durată,
fenomenele de sevraj pot să devină manifeste înintervalul de doze terapeutice, mai ales pentru dozele
mari.
La utilizarea de benzodiazepine cu acţiune de lungă durată este importantă atenţionarea în privinţa
trecerii la benzodiazepine cu acţiune de scurtă durată, din cauza posibilitaţii apariţiei simptomelor de
sevraj.
4.3. Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
- insuficienţă respiratorie severă,
- sindromul de apnee în somn,
- insuficienţă hepatică severă,
- miastenia gravis.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomenele de sevraj apar când dozele sunt reduse rapid sau se întrerupe brusc tratamentul
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
inclusiv cu alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca
urmare, doza trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat
terapie prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în
dozele recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de
panică sau afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările
de sevraj.
4
Dependenţă
Utilizarea benzodiazepinelor poate conduce la apariţia dependenţei fizice şi psihice de aceste produse.
Riscul de dependenţă creşte cu doza şi durata tratamentului; de asemenea, este mai mare la pacienţii
cu antecedente de abuz de alcool sau droguri. Farmacodependenţa poate apărea la utilizarea dozelor
terapeutice şi/sau la pacienţii fără factor de risc individualizat. Riscul de farmacodependenţă creşte
când se utilizează combinat mai multe benzodiazepine indiferent de indicaţia ca anxiolitice sau
hipnotice. Au fost raportate şi cazuri de abuz.
Odată ce a apărut dependenţa fizică, oprirea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de
sevraj. Acestea pot fi cefalee, durere musculară, anxietate extremă, stare de tensiune, nelinişte,
confuzie, iritabilitate şi insomnie. În cazuri severe, pot apărea următoarele simptome: derealizare,
depersonalizare, hiperacuzie, amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la
lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii sau crize epileptice.
Insomnie şi anxietate de rebound: la întreruperea tratamentului, poate apărea un sindrom tranzitoriu în
cadrul căruia simptomele iniţiale, care au condus la tratamentul cu o benzodiazepină, reapar într-o
formă mai accentuată. Sindromul poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de dispoziţie,
anxietate sau tulburări de somn şi stare de nelinişte. Deoarece riscul fenomenului de sevraj/rebound
este mai mare după oprirea bruscă a tratamentului, se recomandă ca scăderea dozelor să se facă treptat.
Toleranţa
O anume pierdere a efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor poate apărea după utilizarea lor repetată
timp de câteva săptămâni.
Reacţii psihotice şi paradoxale
Este cunoscut că la administrarea benzodiazepinelor pot să apară reacţii paradoxale precum nelinişte,
agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene psihotice,
comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). Dacă acestea apar,
utilizarea medicamentului trebuie oprită. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la copii şi
vârstnici.
Amnezia
Benzodiazepinele pot provoca amnezie anterogradă. Aceasta apare cel mai adesea la câteva ore după
ingestia medicamentului.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante (vezi pct. 4.5). Utilizarea benzodiazepinelor în tratamentul pacienţilor cu antecedente de
alcoolism sau abuz de droguri trebuie făcută cu extremă prudenţă (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea alprazolamului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite;
de aceea utilizarea de alprazolam nu este recomandată în acest caz.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni
ataxia şi sedarea excesivă.
La pacienţii cu funcţie renală afectată sau cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se
recomandă prudenţă la administrarea tratamentului.
În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.
5
La pacienţii cu depresie majoră sau anxietate asociată cu depresie, benzodiazepinele nu trebuie
utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiei deoarece pot grăbi sau creşte riscul de suicid. De
aceea, alprazolam trebuie administrat cu prudenţă, iar dozele prescrise trebuie limitate, în cazul
pacienţilor care prezintă semne şi simptome ale unei tulburări depresive sau tendinţe de suicid.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de Xanax a
pacienţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente
psihotrope utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie sau planuri suicidare.
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice,
alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste
asocieri necesită prudenţă.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu
medicamente care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai
ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului. Datele
din studiile clinice cu alprazolam, studiile in vitro cu alprazolam şi studiile clinice cu medicamente
metabolizate similar cu alprazolamul evidenţiază interacţiuni variate de diferite grade şi interacţiuni
posibile între alprazolam şi un număr de medicamente. Pe baza gradului de interacţiune şi a tipului de
date disponibile se fac următoarele recomandări:
- Administrarea concomitentă cu inhibitori potenţi ai citocromului CYP3A4, cum sunt
antimicoticele de tip azolic (ketoconazol, itraconazol posaconazol, voriconazol) trebuie făcută
cu prudenţă şi trebuie luată în considerare reducerea substanţială a dozei.
- Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi
eventual reducerea dozelor.
- Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină,
diltiazem sau antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
- Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt
complexe şi dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere
semnificativă a clearance-ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică
şi o amplificare a efectelor clinice. Cu toate acestea, după ad
ministrarea îndelungată de
ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A4.
Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea administrării
acestuia.
- Au fost raportate concentraţii crescute de digoxină după administrarea de alprazolam, în
special la pacienţii în vârstă (> 65 de ani). De aceea, pacienţii cărora li se administrează
concomitent alprazolam şi digoxină trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi
simptomelor legate de toxicitatea la digoxină.
6
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Atunci când alprazolamul este prescris femeilor aflate la vârstă fertilă, acestea trebuie avertizate să
ceară opinia medicului în cazul când sunt însărcinate sau doresc să rămână însărcinate, astfel încât să
permită medicului să decidă asupra oportunităţii continuării tratamentului. Datele privind
teratogenitatea şi efectele asupra dezvoltării postnatale şi comportamentului în urma tratamentului cu
benzodiazepine sunt neconcordante. Unele studii iniţiale cu alţi membri ai clasei benzodiazepinelor au
evidenţiat că expunerea intrauterină poate fi asociată cu malformaţii. Studiile ulterioare cu
medicamente din clasa benzodiazepinelor nu au evidenţiat clar vreun tip de defect. Benzodiazepinele
traversează bariera feto-placentară şi sunt excretate în laptele matern. Copiii femeilor care utilizează
benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta malformaţii. Acest efect nu a fost cuantificat în cazul
alprazolamului. Dacă, din motive medicale, medicamentul este administrat în ultimul trimestru de
sarcină sau în timpul naşterii, nou-născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare
respiratorie. Copiii mamelor care utilizează benzodiazepine în mod cronic în timpul sarcinii pot
prezenta în perioada postnatală dependenţă fizică şi fenomene de sevraj. Dacă este necesară
administrarea de alprazolam în ultima perioadă a sarcinei, trebuie evitate dozele mari şi trebuie
monitorizate simptomele de sevraj şi/sau sindromul miopatiei congenitale la nou-născut.
Alăptarea
Alprazolam se excretă în laptele matern în concentraţii mici. Cu toate acestea, alprazolam nu este
recomandat în perioada de alăptare.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sedarea, amnezia, tulburarea de concentrare şi afectarea funcţiei musculare pot afecta negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Riscul de afectare a vigilenţei poate fi mai
mare dacă durata somnului este insuficientă (vezi Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de
interacţiune).
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la utilizarea alprazolam în timpul manevrării vehiculelor cu
motor sau a participării la alte activităţi periculoase, până când se stabileşte dacă în perioada
administrării medicamentului nu sunt afectaţi.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
În timpul tratamentului cu alprazolam, au fost observate şi raportate următoarele reacţii adverse, cu
următoarele frecvenţe: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
MedDRA
Aparate, sisteme şi organe
Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări endocrine Mai puţin
frecvente Hiperprolactinemie
Tulburări oculare Frecvente Vedere înceţoşată
Tulburări gastrointestinale Frecvente
Mai puţin
frecvente Constipaţie, greaţă, xerostomie
Vărsături
7
MedDRA
Aparate, sisteme şi organe
Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută Astenie, iritabilitate, fatigabilitate
Edem periferic
Tulburări hepatobiliare Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută
Funcţie hepatică alterată, icter
Hepatită
Investigaţii diagnostice Mai puţin
frecvente Modificări ale masei corporale, presiune
intraoculară crescută
Tulburări psihice Frecvente Stare de confuzie, depresie, dezorientare, libido
scăzut
Mai puţin
frecvente
Halucinaţii, furie, comportament agresiv,
comportament ostil, anxietate, agitaţie,
insomnie, gândire anormală, nervozitate,
hiperactivitate
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente Apetit alimentar scăzut
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Mai puţin
frecvente Slăbiciune musculară
Tulburări ale sistemului nervos Foarte
frecvente
Frecvente
Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută
Sedare, somnolenţă
Ataxie, incoordonare, tulburări de memorie,
disartrie, dificultăţi de concentrare, ameţeală,
cefalee, senzaţie de leşin, tulburări de echilibru.
Amnezie, distonie, tremor
Manifestări autonome
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului Mai puţin
frecvente Disfuncţie sexuală, tulburări menstruale;
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin
frecvente Incontinenţă, retenţie urinară
Afecţiuni cutanate şi şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin
frecvente Dermatită
Cu frecvenţă
necunoscută
Angioedem, reacţie de fotosensibilitate
Utilizarea (chiar şi în doze terapeutice) poate conduce la apariţia dependenţei fizice: întreruperea
tratamentului poate produce fenomene de sevraj sau rebound. Poate apărea dependenţa psihică. A fost
raportat abuzul de benzodiazepine (vezi Atenţionări şi precauţii specialepentru utilizare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
8
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Ca şi în cazul altor benzodiazepine, supradozajul nu trebuie să reprezinte o ameninţare pentru viaţă, cu
excepţia cazului când este asociat cu utilizarea altor deprimante ale SNC (inclusiv alcool).
În managementul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere probabilitatea
administrării mai multor medicamente.
Ca urmare a supradozajului cu benzodiazepine orale, trebuie induse vărsături (în decurs de o oră) dacă
pacientul este conştient sau efectuate spălături gastrice cu protejarea căilor respiratorii, dacă pacientul
este inconştient. Dacă golirea stomacului nu aduce avantaje, se va administra cărbune activ pentru a
reduce absorbţia. O atenţie deosebită în cadrul terapiei intensive trebuie acordată funcţiilor respiratorie
şi cardiovasculară.
Supradozajul cu benzodiazepine se manifestă de obicei prin deprimarea gradată a SNC mergând de la
somnolenţă până la comă. În cazurile uşoare, simptomele includ somnolenţă, confuzie mentală şi
letargie, în cazuri mai grave, simptomele putând include ataxie, hipotonie, hipotensiune, detresă
respiratorie, rareori comă şi foarte rar moartea.
Flumazenilul poate fi util ca antidot.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine. Cod ATC: N05BA12
Xanax conţine o triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au proprietăţi similare: anxiolitice,
hipnotice-sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele cantitative şi cele farmacocinetice
determină indicaţii terapeutice diverse.
Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-
aminobutiric (GABA).
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Concentraţiile plasmatice maxime de alprazolam sunt atinse la 1-2 ore de la administrare.
Distribuţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12-15 ore iar la pacienţii vârstnici de aproximativ 16 ore.
Metabolizare
Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa-hidroxi-
alprazolamul şi benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi
sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa-hidroxi-alprazolamului este aproximativ jumătate din
cea a alprazolamului. Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.
Eliminare
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.
In vitro, alprazolamul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80%.
9
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s-au administrat 30 mg
alprazolam/kg şi zi (de 150 ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om) şi la şoareci
cărora li s-au administrat 10 mg alprazolam/kg/zi (de 50 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om), nu au fost observate efecte carcinogene.
Mutagenitate
În cadrul testelor efectuate pe micronucleii de şobolan cu alprazolam în doze până la 100 mg/kg, adică
de 500 de ori mai mare decât doza zilnică maximă recomandată la om (10 mg), medicamentul nu a
avut efecte mutagene. Alprazolamul nu a indus efecte mutagene nici în cadrul testelor de lezare a
ADN/eluţie alcalină in vitro sau al testului Ames.
Efecte asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere
Alprazolamul în doze până la 5 mg/kg şi zi (şi anume, de 25 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om - 10 mg) nu a afectat fertilitatea la şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Xanax 0,25 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Xanax 0,5 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Eritrozină (E 127)
Xanax 1 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu (15%)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Eritrozină (E 127)
Albastru strălucitor FCF lac de aluminiu (E 133)
Xanax 2 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
10
Docusat de sodiu (85%)
Benzoat de sodiu (15%)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Xanax 0,25 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Xanax 0,5 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Xanax 1 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Xanax 2 mg
Cutie cu un flacon din sticlă brună, cu 30 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwhich,
Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
[Xanax 0,25 mg]
7758/2015/01
[Xanax 0,5 mg ]
7759/2015/01
[Xanax 1 mg ]
7760/2015/01
11
[Xanax 2 mg]
7761/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xanax 0,25 mg comprimate
Xanax 0,5 mg comprimate
Xanax 1 mg comprimate
Xanax 2 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Xanax 0,25 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 96,00 mg
Xanax 0,5 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 96,00 mg
Xanax 1 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 96,00 mg
Xanax 2 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 2 mg.
Excipient cu efect cunoscut lactoză anhidră: 192,00 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Xanax 0,25 mg:
Comprimate ovale de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe, şi marcate cu
“Upjohn 29” pe cealaltă faţă.
Xanax 0,5 mg:
Comprimate ovale de culoare roz, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe, şi marcate cu “Upjohn
55” pe cealaltă faţă.
Xanax 1 mg:
Comprimate ovale de culoare mov-deschis, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi marcate cu
“Upjohn 90” pe cealaltă faţă.
2
Xanax 2 mg:
Comprimate ovale de culoare albă, având marcat “U 94” pe una din feţe, prevăzute cu 3 linii de rupere
pe ambele feţe.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Alprazolam este indicat pentru tratamentul :
- tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severe,
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,
- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică,
- profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza optimă de Xanax trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita
apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza
administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât
cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă
administrarea dozei minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia.
Acest aspect este important, în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 0,75-1 mg alprazolam, administrată divizat în 3 prize zilnice. Doza
zilnică recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în mai multe prize.
Stări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 1,5 mg alprazolam, administrată divizat în 3 prize pe zi. Doza de
întreţinere poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5-1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg
de 3 ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie
să depăşească 1 mg alprazolam la 3-4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 + 2 mg. În mod excepţional, un număr redus
de pacienţi a necesitat doze de 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2-3 prize. La nevoie doza
poate fi crescută, în funcţie de tolerabilitate.
3
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Xanax la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrării medicamentului.
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară
o scădere mai lentă.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi Doze şi mod de administrare) în funcţie
de indicaţie. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului trebuie
bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
În general, durata totală a tratamentului pentru anxietate nu trebuie să depăşească 8-12 săptămâni,
incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi
tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora.
În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după
reevaluarea pacientului de către un specialist.
La iniţierea tratamentului, poate fi utilă informarea pacientului despre durata limitată a tratamentului şi
explicarea în mod special a felului în care se va face descreşterea progresivă a dozelor. Mai mult, este
important ca pacientul să fie conştient asupra posibilităţii apariţiei fenomenului de rebound,
reducându-se astfel anxietatea faţă de aceste simptome, în cazul în care ele ar apărea în perioada de
întrerupere a tratamentului. Sunt indicii că, în cazul benzodiazepinelor cu acţiune de scurtă durată,
fenomenele de sevraj pot să devină manifeste înintervalul de doze terapeutice, mai ales pentru dozele
mari.
La utilizarea de benzodiazepine cu acţiune de lungă durată este importantă atenţionarea în privinţa
trecerii la benzodiazepine cu acţiune de scurtă durată, din cauza posibilitaţii apariţiei simptomelor de
sevraj.
4.3. Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
- insuficienţă respiratorie severă,
- sindromul de apnee în somn,
- insuficienţă hepatică severă,
- miastenia gravis.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomenele de sevraj apar când dozele sunt reduse rapid sau se întrerupe brusc tratamentul
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
inclusiv cu alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca
urmare, doza trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat
terapie prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în
dozele recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de
panică sau afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările
de sevraj.
4
Dependenţă
Utilizarea benzodiazepinelor poate conduce la apariţia dependenţei fizice şi psihice de aceste produse.
Riscul de dependenţă creşte cu doza şi durata tratamentului; de asemenea, este mai mare la pacienţii
cu antecedente de abuz de alcool sau droguri. Farmacodependenţa poate apărea la utilizarea dozelor
terapeutice şi/sau la pacienţii fără factor de risc individualizat. Riscul de farmacodependenţă creşte
când se utilizează combinat mai multe benzodiazepine indiferent de indicaţia ca anxiolitice sau
hipnotice. Au fost raportate şi cazuri de abuz.
Odată ce a apărut dependenţa fizică, oprirea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de
sevraj. Acestea pot fi cefalee, durere musculară, anxietate extremă, stare de tensiune, nelinişte,
confuzie, iritabilitate şi insomnie. În cazuri severe, pot apărea următoarele simptome: derealizare,
depersonalizare, hiperacuzie, amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la
lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii sau crize epileptice.
Insomnie şi anxietate de rebound: la întreruperea tratamentului, poate apărea un sindrom tranzitoriu în
cadrul căruia simptomele iniţiale, care au condus la tratamentul cu o benzodiazepină, reapar într-o
formă mai accentuată. Sindromul poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de dispoziţie,
anxietate sau tulburări de somn şi stare de nelinişte. Deoarece riscul fenomenului de sevraj/rebound
este mai mare după oprirea bruscă a tratamentului, se recomandă ca scăderea dozelor să se facă treptat.
Toleranţa
O anume pierdere a efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor poate apărea după utilizarea lor repetată
timp de câteva săptămâni.
Reacţii psihotice şi paradoxale
Este cunoscut că la administrarea benzodiazepinelor pot să apară reacţii paradoxale precum nelinişte,
agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene psihotice,
comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). Dacă acestea apar,
utilizarea medicamentului trebuie oprită. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la copii şi
vârstnici.
Amnezia
Benzodiazepinele pot provoca amnezie anterogradă. Aceasta apare cel mai adesea la câteva ore după
ingestia medicamentului.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante (vezi pct. 4.5). Utilizarea benzodiazepinelor în tratamentul pacienţilor cu antecedente de
alcoolism sau abuz de droguri trebuie făcută cu extremă prudenţă (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea alprazolamului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite;
de aceea utilizarea de alprazolam nu este recomandată în acest caz.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni
ataxia şi sedarea excesivă.
La pacienţii cu funcţie renală afectată sau cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se
recomandă prudenţă la administrarea tratamentului.
În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.
5
La pacienţii cu depresie majoră sau anxietate asociată cu depresie, benzodiazepinele nu trebuie
utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiei deoarece pot grăbi sau creşte riscul de suicid. De
aceea, alprazolam trebuie administrat cu prudenţă, iar dozele prescrise trebuie limitate, în cazul
pacienţilor care prezintă semne şi simptome ale unei tulburări depresive sau tendinţe de suicid.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de Xanax a
pacienţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente
psihotrope utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie sau planuri suicidare.
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice,
alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste
asocieri necesită prudenţă.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu
medicamente care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai
ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului. Datele
din studiile clinice cu alprazolam, studiile in vitro cu alprazolam şi studiile clinice cu medicamente
metabolizate similar cu alprazolamul evidenţiază interacţiuni variate de diferite grade şi interacţiuni
posibile între alprazolam şi un număr de medicamente. Pe baza gradului de interacţiune şi a tipului de
date disponibile se fac următoarele recomandări:
- Administrarea concomitentă cu inhibitori potenţi ai citocromului CYP3A4, cum sunt
antimicoticele de tip azolic (ketoconazol, itraconazol posaconazol, voriconazol) trebuie făcută
cu prudenţă şi trebuie luată în considerare reducerea substanţială a dozei.
- Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi
eventual reducerea dozelor.
- Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină,
diltiazem sau antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
- Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt
complexe şi dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere
semnificativă a clearance-ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică
şi o amplificare a efectelor clinice. Cu toate acestea, după ad
ministrarea îndelungată de
ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A4.
Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea administrării
acestuia.
- Au fost raportate concentraţii crescute de digoxină după administrarea de alprazolam, în
special la pacienţii în vârstă (> 65 de ani). De aceea, pacienţii cărora li se administrează
concomitent alprazolam şi digoxină trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi
simptomelor legate de toxicitatea la digoxină.
6
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Atunci când alprazolamul este prescris femeilor aflate la vârstă fertilă, acestea trebuie avertizate să
ceară opinia medicului în cazul când sunt însărcinate sau doresc să rămână însărcinate, astfel încât să
permită medicului să decidă asupra oportunităţii continuării tratamentului. Datele privind
teratogenitatea şi efectele asupra dezvoltării postnatale şi comportamentului în urma tratamentului cu
benzodiazepine sunt neconcordante. Unele studii iniţiale cu alţi membri ai clasei benzodiazepinelor au
evidenţiat că expunerea intrauterină poate fi asociată cu malformaţii. Studiile ulterioare cu
medicamente din clasa benzodiazepinelor nu au evidenţiat clar vreun tip de defect. Benzodiazepinele
traversează bariera feto-placentară şi sunt excretate în laptele matern. Copiii femeilor care utilizează
benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta malformaţii. Acest efect nu a fost cuantificat în cazul
alprazolamului. Dacă, din motive medicale, medicamentul este administrat în ultimul trimestru de
sarcină sau în timpul naşterii, nou-născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare
respiratorie. Copiii mamelor care utilizează benzodiazepine în mod cronic în timpul sarcinii pot
prezenta în perioada postnatală dependenţă fizică şi fenomene de sevraj. Dacă este necesară
administrarea de alprazolam în ultima perioadă a sarcinei, trebuie evitate dozele mari şi trebuie
monitorizate simptomele de sevraj şi/sau sindromul miopatiei congenitale la nou-născut.
Alăptarea
Alprazolam se excretă în laptele matern în concentraţii mici. Cu toate acestea, alprazolam nu este
recomandat în perioada de alăptare.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sedarea, amnezia, tulburarea de concentrare şi afectarea funcţiei musculare pot afecta negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Riscul de afectare a vigilenţei poate fi mai
mare dacă durata somnului este insuficientă (vezi Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de
interacţiune).
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la utilizarea alprazolam în timpul manevrării vehiculelor cu
motor sau a participării la alte activităţi periculoase, până când se stabileşte dacă în perioada
administrării medicamentului nu sunt afectaţi.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
În timpul tratamentului cu alprazolam, au fost observate şi raportate următoarele reacţii adverse, cu
următoarele frecvenţe: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
MedDRA
Aparate, sisteme şi organe
Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări endocrine Mai puţin
frecvente Hiperprolactinemie
Tulburări oculare Frecvente Vedere înceţoşată
Tulburări gastrointestinale Frecvente
Mai puţin
frecvente Constipaţie, greaţă, xerostomie
Vărsături
7
MedDRA
Aparate, sisteme şi organe
Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută Astenie, iritabilitate, fatigabilitate
Edem periferic
Tulburări hepatobiliare Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută
Funcţie hepatică alterată, icter
Hepatită
Investigaţii diagnostice Mai puţin
frecvente Modificări ale masei corporale, presiune
intraoculară crescută
Tulburări psihice Frecvente Stare de confuzie, depresie, dezorientare, libido
scăzut
Mai puţin
frecvente
Halucinaţii, furie, comportament agresiv,
comportament ostil, anxietate, agitaţie,
insomnie, gândire anormală, nervozitate,
hiperactivitate
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente Apetit alimentar scăzut
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Mai puţin
frecvente Slăbiciune musculară
Tulburări ale sistemului nervos Foarte
frecvente
Frecvente
Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută
Sedare, somnolenţă
Ataxie, incoordonare, tulburări de memorie,
disartrie, dificultăţi de concentrare, ameţeală,
cefalee, senzaţie de leşin, tulburări de echilibru.
Amnezie, distonie, tremor
Manifestări autonome
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului Mai puţin
frecvente Disfuncţie sexuală, tulburări menstruale;
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin
frecvente Incontinenţă, retenţie urinară
Afecţiuni cutanate şi şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin
frecvente Dermatită
Cu frecvenţă
necunoscută
Angioedem, reacţie de fotosensibilitate
Utilizarea (chiar şi în doze terapeutice) poate conduce la apariţia dependenţei fizice: întreruperea
tratamentului poate produce fenomene de sevraj sau rebound. Poate apărea dependenţa psihică. A fost
raportat abuzul de benzodiazepine (vezi Atenţionări şi precauţii specialepentru utilizare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
8
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Ca şi în cazul altor benzodiazepine, supradozajul nu trebuie să reprezinte o ameninţare pentru viaţă, cu
excepţia cazului când este asociat cu utilizarea altor deprimante ale SNC (inclusiv alcool).
În managementul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere probabilitatea
administrării mai multor medicamente.
Ca urmare a supradozajului cu benzodiazepine orale, trebuie induse vărsături (în decurs de o oră) dacă
pacientul este conştient sau efectuate spălături gastrice cu protejarea căilor respiratorii, dacă pacientul
este inconştient. Dacă golirea stomacului nu aduce avantaje, se va administra cărbune activ pentru a
reduce absorbţia. O atenţie deosebită în cadrul terapiei intensive trebuie acordată funcţiilor respiratorie
şi cardiovasculară.
Supradozajul cu benzodiazepine se manifestă de obicei prin deprimarea gradată a SNC mergând de la
somnolenţă până la comă. În cazurile uşoare, simptomele includ somnolenţă, confuzie mentală şi
letargie, în cazuri mai grave, simptomele putând include ataxie, hipotonie, hipotensiune, detresă
respiratorie, rareori comă şi foarte rar moartea.
Flumazenilul poate fi util ca antidot.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine. Cod ATC: N05BA12
Xanax conţine o triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au proprietăţi similare: anxiolitice,
hipnotice-sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele cantitative şi cele farmacocinetice
determină indicaţii terapeutice diverse.
Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-
aminobutiric (GABA).
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Concentraţiile plasmatice maxime de alprazolam sunt atinse la 1-2 ore de la administrare.
Distribuţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12-15 ore iar la pacienţii vârstnici de aproximativ 16 ore.
Metabolizare
Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa-hidroxi-
alprazolamul şi benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi
sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa-hidroxi-alprazolamului este aproximativ jumătate din
cea a alprazolamului. Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.
Eliminare
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.
In vitro, alprazolamul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80%.
9
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s-au administrat 30 mg
alprazolam/kg şi zi (de 150 ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om) şi la şoareci
cărora li s-au administrat 10 mg alprazolam/kg/zi (de 50 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om), nu au fost observate efecte carcinogene.
Mutagenitate
În cadrul testelor efectuate pe micronucleii de şobolan cu alprazolam în doze până la 100 mg/kg, adică
de 500 de ori mai mare decât doza zilnică maximă recomandată la om (10 mg), medicamentul nu a
avut efecte mutagene. Alprazolamul nu a indus efecte mutagene nici în cadrul testelor de lezare a
ADN/eluţie alcalină in vitro sau al testului Ames.
Efecte asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere
Alprazolamul în doze până la 5 mg/kg şi zi (şi anume, de 25 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om - 10 mg) nu a afectat fertilitatea la şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Xanax 0,25 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Xanax 0,5 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Eritrozină (E 127)
Xanax 1 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu (15%)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Eritrozină (E 127)
Albastru strălucitor FCF lac de aluminiu (E 133)
Xanax 2 mg:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
10
Docusat de sodiu (85%)
Benzoat de sodiu (15%)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Xanax 0,25 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Xanax 0,5 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Xanax 1 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Xanax 2 mg
Cutie cu un flacon din sticlă brună, cu 30 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwhich,
Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
[Xanax 0,25 mg]
7758/2015/01
[Xanax 0,5 mg ]
7759/2015/01
[Xanax 1 mg ]
7760/2015/01
11
[Xanax 2 mg]
7761/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2016
