FOSFOMICINA LABIANA 2 g
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fosfomicină Labiana 2 g granule pentru soluție orală în plic
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic unidoză conține fosfomicină 2 g (sub formă de fosfomicină trometamol).
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare plic unidoză conține sucroză (zahăr) 1,477 g.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru soluție orală în plic.
Granule de culoare albă sau aproape albă, fără aglomerări sau particule, în plic unidoză.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Fosfomicină Labiana este indicat pentru tratamentul cistitei acute fără complicații, provocată de micro-
organisme sensibile la fosfomicină (vezi pct. 5.1), la fete, cu vârste cuprinse între 6 si 11 ani.
Trebuie urmate reglementările oficiale privind utilizarea corespunzătoare a agenților antibacterieni.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Fete (începând cu vârsta de 6 până la 11 ani)
Pentru tratamentul cistitei acute fără complicații, 1 plic (2 g) ca doză unică.
Medicamentul este contraindicat copiilor sub 6 ani (vezi pct. 4.3).
Pacienți cu insuficiență renală:
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (vezi pct.
5.2).
Medicamentul este contraindicat la pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10
ml/min) și la pacienți care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
2
Administrare orală.
Fosfomicină Labiana se administrează cu aproximativ 1 oră înainte de sau 2 ore după mese, vezi pct. 4.5.
Medicamentul se va lua pe stomacul gol, de preferință înainte de culcare, după golirea vezicii.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.6. Soluția reconstituită este o soluție
tulbure de culoare relativ albă, cu aromă fructată (portocale-mandarine). Soluția reconstituită se va
administra imediat.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min).
Pacienți care efectuează hemodializă.
Copii cu vârsta sub 6 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În timpul tratamentului cu fosfomicină pot apărea reacții de hipersensibilitate, precum anafilaxia și șocul
anafilactic, care pot fi letale (vezi pct. 4.8). În cazul unor astfel de reacții, nu se va administra din nou
fosfomicină și trebuie urmat tratament medical adecvat.
Apariția unei diarei severe și persistente în timpul tratamentului cu antibiotice sau după acesta poate fi
simptomul unei colite asociate cu antibioticele. Cea mai gravă formă este colita pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.8).
În cazul colitei pseudomembranoase, trebuie luate imediat măsurile corespunzătoare. Într-o astfel de situație
este contraindicată utilizarea medicamentelor antiperistaltice.
Informații importante referitoare la excipienți
Medicamentul conține zahăr 1,477 g per plic. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
malabsorbţie glucoză-galactoză sau deficit de absorbţie sucroză-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5. Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
A fost raportată o reducere a concentrației substanței active în urină, care ar trebui să fie mare, în cazul
utilizării concomitente de metoclopramid și fosfomicină trometamol. Din acest motiv, se recomandă ca cele
două medicamente să fie administrate la 2-3 ore distanță.
Mesele pot întârzia absorbția substanței active, conducând la o ușoară reducere a concentrațiilor maxime în
sânge și în urină; prin urmare, medicamentul se va administra pe stomacul gol, cu 1 oră înainte de masă sau
la cel puțin 2 ore după masă.
Probleme specifice referitoare la modificarea INR. Au fost raportate numeroase cazuri de activitate crescută
a antagoniștilor vitaminei K la pacienții cărora li se administrează antibiotice. Factorii de risc includ infecții
sau inflamații severe, vârsta și starea generală de sănătate precară. În aceste circumstanțe, este dificil de
stabilit dacă modificarea INR este cauzată de infecție sau tratamentul acesteia. Totuși, sunt implicate mai
frecvent anumite clase de antibiotice, precum fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, cotrimoxazolul și
unele cefalosporine.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
3
Sarcina
Nu există studii adecvate și bine controlate privind utilizarea fosfomicinei la femeile gravide. Fosfomicina
traversează placenta. Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere.
Fosfomicina se va folosi în timpul sarcinii doar dacă acest lucru este indicat în mod clar.
Alăptarea
Fosfomicina se elimină în concentrații reduse în laptele matern. La copiii alăptați pot apărea diaree și infecții
fungice ale mucoaselor, precum și reacții de sensibilitate.
Femeile care alăptează trebuie să urmeze acest tratament doar dacă acest lucru este indicat în mod clar.
Fertilitatea
La șobolani, fertilitatea nu a fost influențată la doze de până la 1000 mg/kg/zi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fosfomicină Labiana poate provoca amețeală și, astfel, poate influența capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Pacienților li se recomandă să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje până ce
nu se știe cu siguranță dacă acest medicament le afectează capacitatea de a desfășura aceste activități.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt descrise mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe în funcție
de frecvență:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 și < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificare pe aparate, sisteme și
organe Reacții adverse
Frecvente
(≥1/100 și
<1/10) Mai puțin
frecvente
(≥1/1000 și
<1/100) Rare
(≥1/10000 și
<1/1000) Necunoscute
Infecții și infestări Vulvovaginită Suprainfecție
bacteriană
Tulburări hematologice și limfatice Anemie
aplastică Creșterea
numărului de
eozinofile,
Peteșii
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacții
anafilactice,
inclusiv
șoc
anafilactic,
Hipersensibilitate
Tulburări metabolice și de nutriție Reducerea
apetitului
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee,
Ameţeală Parestezie
4
Tulburări oculare Tulburări de
vedere
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale Dispnee,
Bronhospasm
Tulburări
gastrointestinale Diaree,
Greață Vărsături,
Dureri
abdominale Colită determinată
de Clostridium
difficile (vezi pct.
4.4)
Tulburări hepatobiliare Concentrații
crescute ale
fosfatazei alcaline
în sânge
Afecțiuni cutanate
și ale țesutului
subcutanat Erupție
cutanată
tranzitorie,
Urticarie,
Prurit Angioedem
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare Flebită la locul de
administrare
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9. Supradozaj
În cazul administrării unei supradoze, pacienții au manifestat următoarele simptome: sindrom vestibular,
tulburări de auz, gust metalic și tulburări ale simțului gustului. Nu există un antidot specific. În caz de nevoie,
se va folosi tratament simptomatic. În caz de supradozaj, trebuie stimulată eliminarea renală prin
administrarea orală adecvată de lichide.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antibacteriene cu utilizare sistemică; Alte antibacteriene, cod ATC: J01XX01
Mecanism de acțiune
Fosfomicina este un analog structural al fosfoenolpiruvatului. Ea inhibă enzima fosfoenolpiruvat
transferază, care catalizează formarea acidului N-acetilmuramic din N-acetilglucozamină și
fosfoenolpiruvat. Acidul N-acetilmuramic este necesar în sinteza peptidoglicanului, o componentă esențială
a peretelui celular bacterian. Principalul mod de acțiune al fosfomicinei este bactericid.
5
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Eficacitatea depinde în principal de durata în care concentrația substanței active depășește concentrația
inhibitorie minimă (CIM) pentru microorganismul patogen.
Mecanism de rezistență
Rezistența la fosfomicină poate avea la bază următoarele mecanisme:
Absorbția fosfomicinei în celula bacteriană se desfășoară cu ajutorul a două sisteme de transport
diferite (sistemele de transport glicerină-3-fosfat și hexoză-6). La Enterobacteriaceae, sistemul de
transport glicerină-3-fosfat poate fi modificat astfel încât inhibă transportul fosfomicinei în celulă.
Un alt mecanism de codificare pe bază de plasmid care apare la Enterobacteriaceae, Pseudomonas
spp. și Acinetobacter spp. are la bază prezența unei proteine specifice, care acționează în sensul
metabolizării fosfomicinei și al legării acesteia de glutationă (GSH).
Rezistența la fosfomicină ca urmare a codificării pe bază de plasmid se produce și în cazul
stafilococilor. Mecanismul exact al acestei rezistențe nu a fost clarificat până în prezent.
Rezistența încrucișată a fosfomicinei cu alte clase de agenți bacterieni nu este cunoscută.
Valori critice
Testele asupra fosfomicinei au la bază seria cu diluare standard. Rezultatele sunt evaluate pe baza valorilor
critice pentru fosfomicină. Următoarele concentrații inhibitorii minime au fost determinate pentru patogenii
sensibili și rezistenți:
Valorile critice recomandate de EUCAST (Comitetul European privind. Testarea Sensibilităţii Microbiene)
(v 5.0 2015-01-01)
patogen valoare critică CIM (mg/l)
S ≤ R >
Enterobacteriaceae 32 32
Susceptibilitate
Prevalența rezistenței dobândite a speciei individuale poate varia local și de-a lungul timpului. Prin urmare,
sunt necesare informații locale privind situația de rezistență, în special pentru tratamentul adecvat al
infecțiilor severe. Dacă eficacitatea fosfomicinei este incertă, din cauza situației de rezistență locală, se
recomandă o consultație terapeutică efectuată de experți. În special în cazul unei infecții grave sau al unui
eșec al tratamentului, se recomandă o diagnosticare microbiologică, care să indice patogenul și sensibilitatea
sa la fosfomicină.
Informațiile de mai jos oferă doar date aproximative privind probabilitatea ca microorganismul să fie
susceptibil la fosfomicină sau nu.
Specii susceptibile în mod obişnuit:
Bacterii aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Bacterii aerobe Gram-negativ:
Escherichia coli
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă:
Bacterii aerobe Gram-negativ:
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
6
Tulpini cu rezistență inerentă:
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus saprophyticus
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbția fosfomicinei trometamol după administrarea orală este moderată. Concentrația plasmatică
maximă a substanței active fosfomicină, de aproximativ 30 mg/l, se atinge după 2-3 ore.
Distribuţie
Concentrația maximă în urină, de peste 2000 mg/l, se măsoară la 2-4 ore de la administrare. Concentrațiile
care depășesc concentrația inhibitorie minimă prezumată pentru patogenii corespunzători din tractul urinar
se mențin timp de cel puțin 36 de ore.
Biodisponibilitatea fosfomicinei trometamol, exprimată ca volumul de fosfomicină regăsită în urină după
administrarea orală, variază între 32 și 54%. Biodisponibilitatea fosfomicinei trometamol (p.o.) comparativ
cu fosfomicina sodică (i.v.) din pct. de vedere al raportului AUC p.o. / AUC i.v. pentru 50 mg/kg de
fosfomicină este de 40,6 %.
Metabolizare
Fosfomicina se elimină în special nemodificată prin rinichi. Aceasta conduce la concentrații în urină foarte
ridicate în termen de 2-4 ore. Concentrațiile terapeutice în urină se mențin de regulă timp de cel puțin 36 de
ore.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică pentru eliminare variază între 3-4 ore. Substanța activă se elimină în urină
aproape nemodificată în urma filtrării glomerulare.
În caz de insuficiență renală, eliminarea renală a medicamentului este decalată, în funcție de gradul de
limitare funcțională.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți vârstnici
Studiile clinice asupra fosfomicinei trometamol nu au inclus un număr suficient de subiecți cu vârsta de cel
puțin 65 de ani pentru a determina dacă aceștia reacționează diferit față de subiecții mai tineri. Alte
experiențe clinice raportate nu au identificat diferențe de reacție între pacienții vârstnici și cei mai tineri. De
exemplu, pe baza unor date limitate privind concentrațiile de medicament în urină pe parcursul a 24 de ore,
nu au fost observate diferențe la pacienții vârstnici în ceea ce privește excreția urinară a fosfomicinei.
Sexul: Nu există diferențe între sexe în ceea ce privește farmacocinetica fosfomicinei.
Pacienți cu insuficiență renală:
La 5 pacienți anurici care efectuau hemodializă, t
½ pentru fosfomicină în timpul hemodializei a fost de 40
ore. La pacienții cu grade diferite de insuficiență renală (un clearance al creatininei între 54 ml/min și 7
ml/min), t
½ pentru fosfomicină a crescut de la 11 ore la 50 de ore. Procentul de fosfomicină regăsită în urină
a scăzut de la 32% la 11%, ceea ce arată că insuficiența renală reduce semnificativ excreția fosfomicinei.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile cu privire la toxicitate, o doză orală de până la 5 g/kg corp de fosfomicină a fost bine tolerată de
șoareci și șobolani. La iepuri, aceste doze au condus rareori la prezența unor scaune apoase. La 2-3 zile de
7
la primirea unei doze unice, câinii au prezentat diaree și anorexie. Aceste doze sunt de 50 până la 125 de ori
mai mari decât dozele terapeutice folosite la oameni.
Datele non-clinice nu indică pericole speciale pentru oameni, pe baza unor studii convenționale asupra
toxicității și genotoxicității dozelor repetate. Nu au fost efectuate studii asupra efectului cancerigen al
fosfomicinei.
Studiile privind embriotoxicitatea la șobolani și la iepuri nu au indicat prezența unor efecte embriotoxice
sau teratogene până la doze de maximum 1000 mg/kg/zi. Fertilitatea și dezvoltarea perinatală și postnatală
la șoareci nu au fost afectate de doze de până la 1000 mg/kg/zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Sucroză (zahăr)
Zaharină sodică
Aromă de mandarină (maltodextrină, gumă arabică, preparate aromatizante, substanțe aromatizante naturale,
acid ascorbic, bultilhidroxianizol (E 320 ) și substanțe aromatizante)
Aromă de portocală (maltodextrină, preparate aromatizante, gumă arabică și substanțe aromatizante
naturale).
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
Plic nedeschis: 3 ani
După reconstituire: Soluția reconstituită se va administra imediat.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC. A se păstra în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Plic unidoză (surlin/aluminiu/PEJD/hârtie).
Cutii conținând 1 sau 2 plicuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Instrucțiuni pentru reconstituire
Conținutul unui plic trebuie turnat într-un pahar cu apă, pentru a obține o soluție opalescentă uniformă. Dacă
este necesar, soluția se poate amesteca.
Soluția se va administra imediat după preparare.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labiana Pharmaceuticals, S.L.U.
C/ Casanova 27-31
Corbera de Llobregat, 08757
Spania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8997/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fosfomicină Labiana 2 g granule pentru soluție orală în plic
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic unidoză conține fosfomicină 2 g (sub formă de fosfomicină trometamol).
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare plic unidoză conține sucroză (zahăr) 1,477 g.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru soluție orală în plic.
Granule de culoare albă sau aproape albă, fără aglomerări sau particule, în plic unidoză.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Fosfomicină Labiana este indicat pentru tratamentul cistitei acute fără complicații, provocată de micro-
organisme sensibile la fosfomicină (vezi pct. 5.1), la fete, cu vârste cuprinse între 6 si 11 ani.
Trebuie urmate reglementările oficiale privind utilizarea corespunzătoare a agenților antibacterieni.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Fete (începând cu vârsta de 6 până la 11 ani)
Pentru tratamentul cistitei acute fără complicații, 1 plic (2 g) ca doză unică.
Medicamentul este contraindicat copiilor sub 6 ani (vezi pct. 4.3).
Pacienți cu insuficiență renală:
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (vezi pct.
5.2).
Medicamentul este contraindicat la pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10
ml/min) și la pacienți care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
2
Administrare orală.
Fosfomicină Labiana se administrează cu aproximativ 1 oră înainte de sau 2 ore după mese, vezi pct. 4.5.
Medicamentul se va lua pe stomacul gol, de preferință înainte de culcare, după golirea vezicii.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.6. Soluția reconstituită este o soluție
tulbure de culoare relativ albă, cu aromă fructată (portocale-mandarine). Soluția reconstituită se va
administra imediat.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min).
Pacienți care efectuează hemodializă.
Copii cu vârsta sub 6 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În timpul tratamentului cu fosfomicină pot apărea reacții de hipersensibilitate, precum anafilaxia și șocul
anafilactic, care pot fi letale (vezi pct. 4.8). În cazul unor astfel de reacții, nu se va administra din nou
fosfomicină și trebuie urmat tratament medical adecvat.
Apariția unei diarei severe și persistente în timpul tratamentului cu antibiotice sau după acesta poate fi
simptomul unei colite asociate cu antibioticele. Cea mai gravă formă este colita pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.8).
În cazul colitei pseudomembranoase, trebuie luate imediat măsurile corespunzătoare. Într-o astfel de situație
este contraindicată utilizarea medicamentelor antiperistaltice.
Informații importante referitoare la excipienți
Medicamentul conține zahăr 1,477 g per plic. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
malabsorbţie glucoză-galactoză sau deficit de absorbţie sucroză-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5. Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
A fost raportată o reducere a concentrației substanței active în urină, care ar trebui să fie mare, în cazul
utilizării concomitente de metoclopramid și fosfomicină trometamol. Din acest motiv, se recomandă ca cele
două medicamente să fie administrate la 2-3 ore distanță.
Mesele pot întârzia absorbția substanței active, conducând la o ușoară reducere a concentrațiilor maxime în
sânge și în urină; prin urmare, medicamentul se va administra pe stomacul gol, cu 1 oră înainte de masă sau
la cel puțin 2 ore după masă.
Probleme specifice referitoare la modificarea INR. Au fost raportate numeroase cazuri de activitate crescută
a antagoniștilor vitaminei K la pacienții cărora li se administrează antibiotice. Factorii de risc includ infecții
sau inflamații severe, vârsta și starea generală de sănătate precară. În aceste circumstanțe, este dificil de
stabilit dacă modificarea INR este cauzată de infecție sau tratamentul acesteia. Totuși, sunt implicate mai
frecvent anumite clase de antibiotice, precum fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, cotrimoxazolul și
unele cefalosporine.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
3
Sarcina
Nu există studii adecvate și bine controlate privind utilizarea fosfomicinei la femeile gravide. Fosfomicina
traversează placenta. Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere.
Fosfomicina se va folosi în timpul sarcinii doar dacă acest lucru este indicat în mod clar.
Alăptarea
Fosfomicina se elimină în concentrații reduse în laptele matern. La copiii alăptați pot apărea diaree și infecții
fungice ale mucoaselor, precum și reacții de sensibilitate.
Femeile care alăptează trebuie să urmeze acest tratament doar dacă acest lucru este indicat în mod clar.
Fertilitatea
La șobolani, fertilitatea nu a fost influențată la doze de până la 1000 mg/kg/zi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fosfomicină Labiana poate provoca amețeală și, astfel, poate influența capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Pacienților li se recomandă să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje până ce
nu se știe cu siguranță dacă acest medicament le afectează capacitatea de a desfășura aceste activități.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt descrise mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe în funcție
de frecvență:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 și < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificare pe aparate, sisteme și
organe Reacții adverse
Frecvente
(≥1/100 și
<1/10) Mai puțin
frecvente
(≥1/1000 și
<1/100) Rare
(≥1/10000 și
<1/1000) Necunoscute
Infecții și infestări Vulvovaginită Suprainfecție
bacteriană
Tulburări hematologice și limfatice Anemie
aplastică Creșterea
numărului de
eozinofile,
Peteșii
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacții
anafilactice,
inclusiv
șoc
anafilactic,
Hipersensibilitate
Tulburări metabolice și de nutriție Reducerea
apetitului
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee,
Ameţeală Parestezie
4
Tulburări oculare Tulburări de
vedere
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale Dispnee,
Bronhospasm
Tulburări
gastrointestinale Diaree,
Greață Vărsături,
Dureri
abdominale Colită determinată
de Clostridium
difficile (vezi pct.
4.4)
Tulburări hepatobiliare Concentrații
crescute ale
fosfatazei alcaline
în sânge
Afecțiuni cutanate
și ale țesutului
subcutanat Erupție
cutanată
tranzitorie,
Urticarie,
Prurit Angioedem
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare Flebită la locul de
administrare
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9. Supradozaj
În cazul administrării unei supradoze, pacienții au manifestat următoarele simptome: sindrom vestibular,
tulburări de auz, gust metalic și tulburări ale simțului gustului. Nu există un antidot specific. În caz de nevoie,
se va folosi tratament simptomatic. În caz de supradozaj, trebuie stimulată eliminarea renală prin
administrarea orală adecvată de lichide.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antibacteriene cu utilizare sistemică; Alte antibacteriene, cod ATC: J01XX01
Mecanism de acțiune
Fosfomicina este un analog structural al fosfoenolpiruvatului. Ea inhibă enzima fosfoenolpiruvat
transferază, care catalizează formarea acidului N-acetilmuramic din N-acetilglucozamină și
fosfoenolpiruvat. Acidul N-acetilmuramic este necesar în sinteza peptidoglicanului, o componentă esențială
a peretelui celular bacterian. Principalul mod de acțiune al fosfomicinei este bactericid.
5
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Eficacitatea depinde în principal de durata în care concentrația substanței active depășește concentrația
inhibitorie minimă (CIM) pentru microorganismul patogen.
Mecanism de rezistență
Rezistența la fosfomicină poate avea la bază următoarele mecanisme:
Absorbția fosfomicinei în celula bacteriană se desfășoară cu ajutorul a două sisteme de transport
diferite (sistemele de transport glicerină-3-fosfat și hexoză-6). La Enterobacteriaceae, sistemul de
transport glicerină-3-fosfat poate fi modificat astfel încât inhibă transportul fosfomicinei în celulă.
Un alt mecanism de codificare pe bază de plasmid care apare la Enterobacteriaceae, Pseudomonas
spp. și Acinetobacter spp. are la bază prezența unei proteine specifice, care acționează în sensul
metabolizării fosfomicinei și al legării acesteia de glutationă (GSH).
Rezistența la fosfomicină ca urmare a codificării pe bază de plasmid se produce și în cazul
stafilococilor. Mecanismul exact al acestei rezistențe nu a fost clarificat până în prezent.
Rezistența încrucișată a fosfomicinei cu alte clase de agenți bacterieni nu este cunoscută.
Valori critice
Testele asupra fosfomicinei au la bază seria cu diluare standard. Rezultatele sunt evaluate pe baza valorilor
critice pentru fosfomicină. Următoarele concentrații inhibitorii minime au fost determinate pentru patogenii
sensibili și rezistenți:
Valorile critice recomandate de EUCAST (Comitetul European privind. Testarea Sensibilităţii Microbiene)
(v 5.0 2015-01-01)
patogen valoare critică CIM (mg/l)
S ≤ R >
Enterobacteriaceae 32 32
Susceptibilitate
Prevalența rezistenței dobândite a speciei individuale poate varia local și de-a lungul timpului. Prin urmare,
sunt necesare informații locale privind situația de rezistență, în special pentru tratamentul adecvat al
infecțiilor severe. Dacă eficacitatea fosfomicinei este incertă, din cauza situației de rezistență locală, se
recomandă o consultație terapeutică efectuată de experți. În special în cazul unei infecții grave sau al unui
eșec al tratamentului, se recomandă o diagnosticare microbiologică, care să indice patogenul și sensibilitatea
sa la fosfomicină.
Informațiile de mai jos oferă doar date aproximative privind probabilitatea ca microorganismul să fie
susceptibil la fosfomicină sau nu.
Specii susceptibile în mod obişnuit:
Bacterii aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Bacterii aerobe Gram-negativ:
Escherichia coli
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă:
Bacterii aerobe Gram-negativ:
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
6
Tulpini cu rezistență inerentă:
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus saprophyticus
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbția fosfomicinei trometamol după administrarea orală este moderată. Concentrația plasmatică
maximă a substanței active fosfomicină, de aproximativ 30 mg/l, se atinge după 2-3 ore.
Distribuţie
Concentrația maximă în urină, de peste 2000 mg/l, se măsoară la 2-4 ore de la administrare. Concentrațiile
care depășesc concentrația inhibitorie minimă prezumată pentru patogenii corespunzători din tractul urinar
se mențin timp de cel puțin 36 de ore.
Biodisponibilitatea fosfomicinei trometamol, exprimată ca volumul de fosfomicină regăsită în urină după
administrarea orală, variază între 32 și 54%. Biodisponibilitatea fosfomicinei trometamol (p.o.) comparativ
cu fosfomicina sodică (i.v.) din pct. de vedere al raportului AUC p.o. / AUC i.v. pentru 50 mg/kg de
fosfomicină este de 40,6 %.
Metabolizare
Fosfomicina se elimină în special nemodificată prin rinichi. Aceasta conduce la concentrații în urină foarte
ridicate în termen de 2-4 ore. Concentrațiile terapeutice în urină se mențin de regulă timp de cel puțin 36 de
ore.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică pentru eliminare variază între 3-4 ore. Substanța activă se elimină în urină
aproape nemodificată în urma filtrării glomerulare.
În caz de insuficiență renală, eliminarea renală a medicamentului este decalată, în funcție de gradul de
limitare funcțională.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți vârstnici
Studiile clinice asupra fosfomicinei trometamol nu au inclus un număr suficient de subiecți cu vârsta de cel
puțin 65 de ani pentru a determina dacă aceștia reacționează diferit față de subiecții mai tineri. Alte
experiențe clinice raportate nu au identificat diferențe de reacție între pacienții vârstnici și cei mai tineri. De
exemplu, pe baza unor date limitate privind concentrațiile de medicament în urină pe parcursul a 24 de ore,
nu au fost observate diferențe la pacienții vârstnici în ceea ce privește excreția urinară a fosfomicinei.
Sexul: Nu există diferențe între sexe în ceea ce privește farmacocinetica fosfomicinei.
Pacienți cu insuficiență renală:
La 5 pacienți anurici care efectuau hemodializă, t
½ pentru fosfomicină în timpul hemodializei a fost de 40
ore. La pacienții cu grade diferite de insuficiență renală (un clearance al creatininei între 54 ml/min și 7
ml/min), t
½ pentru fosfomicină a crescut de la 11 ore la 50 de ore. Procentul de fosfomicină regăsită în urină
a scăzut de la 32% la 11%, ceea ce arată că insuficiența renală reduce semnificativ excreția fosfomicinei.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile cu privire la toxicitate, o doză orală de până la 5 g/kg corp de fosfomicină a fost bine tolerată de
șoareci și șobolani. La iepuri, aceste doze au condus rareori la prezența unor scaune apoase. La 2-3 zile de
7
la primirea unei doze unice, câinii au prezentat diaree și anorexie. Aceste doze sunt de 50 până la 125 de ori
mai mari decât dozele terapeutice folosite la oameni.
Datele non-clinice nu indică pericole speciale pentru oameni, pe baza unor studii convenționale asupra
toxicității și genotoxicității dozelor repetate. Nu au fost efectuate studii asupra efectului cancerigen al
fosfomicinei.
Studiile privind embriotoxicitatea la șobolani și la iepuri nu au indicat prezența unor efecte embriotoxice
sau teratogene până la doze de maximum 1000 mg/kg/zi. Fertilitatea și dezvoltarea perinatală și postnatală
la șoareci nu au fost afectate de doze de până la 1000 mg/kg/zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Sucroză (zahăr)
Zaharină sodică
Aromă de mandarină (maltodextrină, gumă arabică, preparate aromatizante, substanțe aromatizante naturale,
acid ascorbic, bultilhidroxianizol (E 320 ) și substanțe aromatizante)
Aromă de portocală (maltodextrină, preparate aromatizante, gumă arabică și substanțe aromatizante
naturale).
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
Plic nedeschis: 3 ani
După reconstituire: Soluția reconstituită se va administra imediat.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC. A se păstra în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Plic unidoză (surlin/aluminiu/PEJD/hârtie).
Cutii conținând 1 sau 2 plicuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Instrucțiuni pentru reconstituire
Conținutul unui plic trebuie turnat într-un pahar cu apă, pentru a obține o soluție opalescentă uniformă. Dacă
este necesar, soluția se poate amesteca.
Soluția se va administra imediat după preparare.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labiana Pharmaceuticals, S.L.U.
C/ Casanova 27-31
Corbera de Llobregat, 08757
Spania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8997/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
