ENTONOX 50%/50%
Substanta activa: PROTOXID DE AZOT + OXIGENClasa ATC: N01AX63Forma farmaceutica: GAZ MEDICINAL, COMPRIMAT
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Butelie de gaz din Al cu capacitatea de 5 litri cu valva de inchidere cu regulator de presiune integrat, debimetru si presiune de umplere de 170 bar
Producator: AGA GAS AB - SUEDIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Entonox 50%/50% gaz medicinal comprimat
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare butelie conţine:
Protoxid de azot (N
2O, gaz ilariant medicinal) 50% v/v
şi
Oxigen (O
2, oxigen medicinal) 50% v/v
la presiune de 170 bar (15°C)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Gaz medicinal comprimat
Gaz incolor, inodor
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Entonox este indicat pentru tratamentul afecţiunilor dureroase de scurtă durată, de intensitate medie până la
moderată, atunci când se doresc debutul şi dispariţia rapidă a efectului analgezic.
Poate fi utilizat la pacienţi de orice vârstă cu excepţia copiilor sub o lună.
4.2 Doze şi mod de administrare
Entonox trebuie administrat doar de personal medical competent cu acces la echipament de resuscitare
adecvat.
Trebuie luate măsuri speciale de precauţie când se lucrează cu protoxid de azot. Protoxidul de azot trebuie
administrat conform reglementărilor locale.
Doze
Administrarea Entonox trebuie să înceapă cu puţin timp înainte de momentul în care efectul analgezic este
necesar. Efectul analgezic se observă după 4-5 respiraţii şi este maxim după 2-3 minute.
Administrarea Entonox trebuie continuată pe durata procedurii dureroase sau cât este dorit efectul analgezic.
După întreruperea administrării/inhalării, efectele dispar rapid, în decurs de câteva minute.
Copii şi adolescenţi
Nu există diferenţe în recomandările de dozare pentru copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
2
Entonox se administrează la pacienţii care respiră spontan prin inhalare prin intermediul unei măşti.
Administrarea Entonox este controlată de respiraţia pacientului. Prin fixarea corespunzătoare a măştii în jurul
gurii şi nasului şi prin respirarea prin intermediul măştii, se deschide o aşa numită „valvă la cerere” şi
Entonox iese din echipament şi este administrat pacientului pe cale respiratorie. Absorbţia se face la nivel
pulmonar.
În stomatologie este recomandată utilizarea unei măşti duble; alternativ se utilizează o mască nazală sau
nazo-bucală cu evacuare/ventilaţie corespunzătoare.
Administrarea prin tuburi endotraheale nu este recomandată. Dacă Entonox urmează să fie administrat la
pacienţi care respiră prin intermediul unui sondă endotraheală, administrarea trebuie efectuată de personal
medical cu pregătire în administrarea anesteziei.
În funcţie de reacţia individuală de diminuare a durerii, pot fi necesare analgezice suplimentare.
Entonox trebuie administrat numai de către personal având cunoştinţe despre utilizarea acestuia.
Administrarea Entonox trebuie efectuată numai sub supraveghere şi sub îndrumare din partea unui personal
cu experienţă în utilizarea echipamentului şi cu efectele acestuia. Entonox trebuie administrat numai când
există posibilitatea suplimentării cu oxigen şi este disponibil echipament de resuscitare în caz de necesitate.
Ideal este ca pacientul să ţină masca prin care este administrat Entonox. Pacientul trebuie instruit să ţină
masca lipită de faţă şi să respire normal. Aceasta este o măsură suplimentară de micşorare a riscului de
supradozare. Dacă, din orice motiv, pacientul inhalează mai mult Entonox decât este necesar, şi este afectată
starea de conştienţă, pacientul va scăpa masca şi administrarea se va întrerupe. Prin respirarea aerului
ambiental efectul Entonox dispare rapid şi pacientul îşi va recăpăta conştienţa.
Entonox trebuie utilizat de preferinţă la pacienţi capabili să înţeleagă şi să urmeze instrucţiunile privind
modul cum trebuie utilizate echipamentul şi masca.
La copii şi la alţi pacienţi care nu sunt capabili să înţeleagă şi să respecte instrucţiunile, Entonox trebuie
administrat sub supravegherea personalului medical competent care îi poate ajuta să ţină masca în poziţie şi
să monitorizeze activ administrarea. În astfel de cazuri Entonox poate fi administrat cu un debit constant de
gaz. Cu toate acestea, datorită riscului crescut ca pacientul să fie sedat puternic sau să devină inconştient,
această formă de administrare trebuie să aibă loc numai în condiţii controlate.
Debitul constant de gaz trebuie utilizat numai în prezenţa personalului competent, având disponibil
echipament pentru a controla efectele unei sedări accentuate/unui nivel scăzut de conştienţă. Trebuie avut în
vedere riscul potenţial de posibilă inhibare a reflexelor protectoare respiratorii, iar personalul trebuie să fie
pregătit pentru asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi ventilaţiei asistate de fiecare dată când se
utilizează debit constant.
Când administrarea s-a terminat, pacientului trebuie să i se permită revenirea în condiţii liniştite şi controlate
pentru aproximativ 5 minute sau până când gradul de vigilenţă/conştienţă al pacientului este satisfăcător.
La pacienţii fără factori de risc Entonox poate fi administrat timp de până la 6 ore fără monitorizare
hematologică (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Când este inhalat Entonox, bulele de gaz (embolii gazoşi) şi cavităţile umplute cu gaz se pot dilata datorită
capacităţii accentuate a protoxidului de azot de a difuza.
Prin urmare, Entonox este contraindicat în următoarele situaţii
:
‐ La pacienţi cu semne sau simptome de pneumotorax, pneumopericard, emfizem pulmonar sever,
embolie gazoasă sau traumatisme craniene.
‐ După scufundarea la mari adâncimi cu risc de apariţie a bolii de decompresie (embolie cu azot).
3
‐ După un by-pass cardiopulmonar cu circulaţie extracorporală sau by-pass coronarian fără circulaţie
extracorporală.
‐ La pacienţii care au fost supuşi recent unei intervenţii în cadrul căreia s-a injectat intraocular gaz (de
exemplu SF
6, C3F8) până când gazul respectiv a fost absorbit complet, deoarece gazul îşi poate mări
presiunea/volumul şi, în consecinţă, să rezulte cecitate .
‐ La pacienţi cu dilataţie severă a tractului gastro-intestinal.
De asemenea, Entonox este contraindicat:
‐ La pacienţi cu insuficienţă cardiacă sau disfuncţii cardiace (de exemplu după intervenţii chirurgicale pe
cord) pentru a evita riscul deteriorării suplimentare a funcţiei cardiace.
‐ La pacienţi care prezintă semne persistente de confuzie, funcţii cognitive alterate sau alte semne care
pot fi legate de creşterea presiunii intracraniene, deoarece protoxidul de azot poate creşte presiunea
intracraniană.
‐ La pacienţi cu un nivel scăzut de conştienţă sau capacitate afectată de a coopera sau respecta
instrucţiunile, datorită riscului de afectare a reflexelor fiziologice protectoare ca urmare a sedării
determinate de protoxidul de azot.
‐ La pacienţii care prezintă deficit de vitamina B
12 sau acid folic sau tulburări genetice ale acestui
sistem.
‐ La pacienţii cu leziuni faciale în care utilizarea măştii faciale poate fie dificilă sau poate prezenta
riscuri.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Când este utilizat un debit constant de amestec gazos, trebuie luat în considerare riscul de sedare accentuată,
pierdere a stării de conştienţă şi efectele asupra reflexelor de protecţie, de exemplu regurgitare şi aspiraţie.
Trebuie avut în vedere potenţialul de abuz medicamentos.
Atenţionări
Protoxidul de azot afectează metabolismul vitaminei B
12 şi acidului folic. Inhibă sinteza metionin-sintetazei,
enzimă care contribuie la transformarea homocisteinei în metionină. Inhibarea acestei enzime
afectează/reduce formarea de tiamidină cu rol important în formarea ADN. Inhibarea formării metioninei de
către protoxidul de azot poate determina defecte şi formarea redusă de mielină, şi astfel leziuni ale măduvei
spinării. Efectul asupra sintezei ADN este una din cauzele probabile pentru influenţa protoxidului de azot
asupra formării celulelor sanguine şi leziunilor fetale observate în studiile la animale.
După expuneri repetate la protoxid de azot în încăperi ventilate necorespunzător s-a raportat reducerea
fertilităţii la personalul medical şi paramedical. În prezent nu este posibilă confirmarea sau excluderea
existenţei unei legături cauză – efect între aceste cazuri şi expunerea la protoxid de azot.
Este important să se menţină o concentraţie cât mai scăzută de protoxid de azot în aerul ambiental şi mult sub
valorile limită stabilite naţional.
Încăperile în care este utilizat Entonox trebuie ventilate corespunzător şi/sau echipate cu aparate de evacuare
pentru a menţine concentraţia de protoxid de azot în aerul ambiental sub valorile limită naţionale de igienă;
conform EMP (expunerea medie la poluant), valoarea medie pe durata unei zile de lucru şi LETS (limita de
expunere pe termen scurt) valoarea medie pe o durată de expunere scurtă, întotdeauna trebuie respectate
valorile limită stabilite naţional.
Amestecul de gaze trebuie depozitat şi utilizat numai în zone/încăperi unde temperatura depăşeşte -5°C. La
temperaturi mai scăzute, amestecul de gaze se poate separa şi poate avea ca rezultat administrarea unui
amestec de gaze hipoxice.
În cazul pacienţilor incapabili să respecte instrucţiunile, utilizarea debitului constant de gaz poate fi necesară.
Copii şi adolescenţi
4
Entonox poate fi utilizat la copiii şi adolescenţii care sunt capabili să urmeze instrucţiunile legate de
utilizarea echipamentului. În tratamentul copiilor mai mici care nu sunt capabili să urmeze instrucţiunile,
utilizarea debitului constant de gaz poate fi necesară.
Debitul constant de gaz trebuie administrat numai de personal medical instruit în utilizarea gazului, având
disponibile echipamente pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi asigurarea ventilaţiei asistate
(vezi, deasemenea, pct. 4.2).
Precauţii speciale pentru utilizare
Protoxidul de azot poate afecta metabolismul vitaminei B
12 şi al folaţilor; ca urmare, Entonox trebuie utilizat
cu precauţie la pacienţii cu factori de risc, adică pacienţi cu aport sau absorbţie redusă de vitamina B
12 şi/sau
acid folic sau o tulburare genetică a sistemului enzimatic implicat în metabolizarea acestor vitamine, precum
şi la pacienţii imunodeprimaţi. Dacă este necesar, trebuie avut în vedere tratamentul de substituţie cu
vitamina B
12/acid folic.
Administrarea continuă pe perioade mai lungi de 6 luni trebuie efectuată cu atenţie datorită riscului potenţial
de apariţie a simptomelor determinate de efectele inhibitorii asupra sintetizării metioninei. Utilizarea
continuă prelungită sau utilizarea repetată trebuie însoţită de monitorizare hematologică pentru reducerea la
minim a riscului de apariţie de reacţii adverse potenţiale.
Datorită conţinutului de protoxid de azot, Entonox poate creşte presiunea în urechea medie şi în alte cavităţi
pline cu aer (vezi, de asemenea, pct. 4.3.)
La pacienţii trataţi cu alte medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos central, de exemplu
derivaţii de morfină şi/sau benzodiazepine, administrarea concomitentă de Entonox poate determina sedare
accentuată şi, prin urmare, va avea efecte asupra reflexelor respiratorii, circulatorii şi de protecţie. Dacă
Entonox se va utiliza la astfel de pacienţi, acest lucru trebuie să aibă loc sub supravegherea unui personal
instruit corespunzător (vezi pct. 4.5).
Entonox trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu sensibilitate/funcţie chemoreceptoare compromisă
(exemplu: boală pulmonară obstructivă cronică-BPOC) datorită conţinutului relativ mare de oxigen (50
vol%). Inhalarea de doze mari de oxigen la astfel de pacienţi poate cauza deprimare respiratorie si creşterea
pentru PaCO
2.
După întreruperea administrării Entonox, pacientul trebuie sfătuit să se recupereze sub supraveghere
corespunzătoare până când riscurile potenţiale rezultate din utilizarea Entonox au dispărut şi pacientul s-a
refăcut satisfăcător. Recuperarea pacientului trebuie evaluată de către personalul medical.
După terminarea administrării Entonox, protoxidul de azot difuzează rapid din sânge în alveole. Datorită
epurării rapide prin diluţie poate să apară o scădere a concentraţiei de oxigen în alveole, hipoxie de difuzie.
Aceasta poate fi prevenită prin suplimentarea de oxigen.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În asociere cu alte medicamente
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox interacţionează în mod aditiv cu anestezicele inhalatorii şi/sau
alte substanţe active cu efecte asupra sistemului nervos central (de exemplu opioide, benzodiazepine şi alte
psihomimetice). Dacă sunt utilizate concomitent medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos
central, trebuie avut în vedere riscul sedării pronunţate şi a deprimării reflexelor protectoare (vezi pct. 4.4).
Entonox amplifică efectul inhibitor a metotrexatului asupra sintezei de metionină şi metabolismului acidului
folic.
Toxicitatea pulmonară asociată cu substanţe active precum bleomicină, amiodaronă, furadantin şi antibiotice
similare poate fi accentuată prin inhalarea unor concentraţii crescute de oxigen.
Alte interacţiuni
5
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox cauzează inactivarea vitaminei B12 (un cofactor al sintezei de
metionină), care interferă cu metabolismul acidului folic. Astfel, sinteza ADN este împiedicată după
administrarea prelungită de protoxid de azot. Aceste tulburări pot determina modificări de tip megaloblastic
la nivelul maduvei osoase şi posibil polineuropatie şi/sau degenerare subacută combinată a măduvei spinării
(vezi pct. 4.8). Prin urmare, Entonox trebuie administrat timp limitat (vezi, deasemenea, pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox poate interfera cu metabolizarea vitaminei B
12/acidului folic (vezi
pct. 4.4).
Inhibarea sintezei de metionină poate determina reacţii adverse în timpul primelor etape ale sarcinii. Nu
există date adecvate privind utilizarea Entonox la gravide pentru a evalua potenţialele efecte nocive asupra
dezvoltării fetale-embrionare la om.
Studiile la animale au demonstrat că o concentraţie crescută sau o expunere prelungită în timpul anumitor
etape ale sarcinii pot induce efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
De aceea, se recomandă evitarea utilizării Entonox în timpul primelor două trimestre de sarcină.
Entonox poate fi utilizat în ultimele etape ale sarcinii, trimestrul trei şi travaliu. Când se utilizează aproape de
naştere, nou-născuţii trebuie monitorizaţi pentru decelarea oricărei reacţii adverse.
Alăptarea
Entonox poate fi utilizat în perioada alăptării, dar nu în timpul alăptării propriu-zise.
Fertilitatea
Efectul potenţial la doze clinice de Entonox asupra fertilităţii la pacienţi nu este cunoscut. Nu există date
disponibile.
Riscul potenţial asociat cu expunerea cronică la locul de muncă nu poate fi exclus (vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox are efecte asupra funcţiilor cognitive şi psihomotorii.
Este eliminat rapid din corp după o scurtă inhalare şi efectele psihometrice adeverse sunt rar evidente la 20
de minute după oprirea administrării în timp ce influenţa sa asupra capacităţilor cognitive poate persista mai
multe ore.
Când este utilizat ca unic agent analgezic/sedativ, nu este recomandată conducerea de vehicule sau folosirea
utilajelor complexe timp de cel puţin 30 de minute de la întreruperea administrării de Entonox şi până când
statusul mental al pacientul nu a revenit la starea iniţială conform evaluării personalului medical.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse pentru Entonox se aplică la toate grupele de vârstă.
După utilizarea sau expunerea repetată la Entonox au fost raportate anemie megaloblastică şi leucopenie.
Efecte neurologice precum polineuropatie şi mielopatie au fost raportate numai la expuneri extrem de mari şi
frecvente. În toate cazurile unde există suspiciune de carenţă de vitamină B
12 sau acid folic, sau unde apar
semne sau simptome de efecte asupra sintezei de metionină declanşate de protoxidul de azot trebuie avut în
vedere tratamentul de substituţie.
La pacienţii care prezintă semne de deficit de vitamina B
12/ folat trebuie sa se recurgă la alte forme de
tratament analgezic.
Efectele nedorite listate sunt rezultate din literatura de specialitate de domeniul public şi din datele de
siguranţă din experienţa de după punerea pe piaţă.
6
Clasificarea
sistemelor
sau
organelor Foarte
frecvente
(1/10) Frecvente
(1/100 la
<1/10) Destul de
rare
(1/1000 la
<1/100) Rare
(1/10000
la <1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
si limfatice - - - - - Anemie
megaloplastică,
leucopenie
Tulburări
psihice - - - - - Psihoză,
confuzie,
anxietate
Tulburări ale
sistemului
nervos - Ameţeli,
stare de
confuzie şi
euforie Oboseală
gravă - Polineuropatie,
parapareză şi
mielopatie Cefalee
Tulburări
acustice şi
vestibulare - - Senzaţie de
presiune în
urechea
medie - - -
Tulburări
gastro-
intestinale - Greţuri,
vomă Meteorism,
volum
crescut de
gaz în
intestine - - -
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale - - - - - Deprimare
respiratorie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Deoarece este necesară participarea pacientului pentru administrarea amestecului de gaze, riscul de
supradozaj este foarte mic.
Dacă în timpul utilizării Entonox pacientul manifestă semne de vigilenţă scăzută, nu răspunde sau nu
răspunde adecvat la comenzi, sau prezintă orice semn de sedare accentuată, administrarea trebuie oprită
imediat. Pacientului nu i se va mai administra Entonox până când starea de conştienţă nu a fost complet
restabilită.
Dacă pacientul devine cianotic în timpul utilizării Entonox, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi trebuie
administrat oxigen pur; poate fi necesară ventilaţie asistată.
Au fost observate, de asemenea, fenomene de toxicitate neurologică reversibilă şi modificări megaloplastice
în măduva osoasă după inhalarea prelungită, în mod excepţional.
Supradozajul cu protoxid de azot sau amestec de gaze hipoxic poate să apară dacă echipamentul a fost expus
la frig, sub -5°C. Aceasta poate determina separarea amestecului de gaze şi prin urmare eliberarea unei
concentraţii crescute de protoxid de azot din echipament, cu riscul furnizării unui amestec de gaze hipoxic.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup farmacoterapeutic: Alte analgezice generale, codul ATC: N01AX63.
Protoxidul de azot în concentraţii de 50% are efecte analgezice, creşte pragul de durere pentru diverşi stimuli
dureroşi. Intensitatea efectului analgezic depinde în principal de starea psihologică a pacientului. La această
concentraţie (50%), protoxidul de azot are efecte anestezice limitate. La această concentraţie, protoxidul de
azot produce un efect sedativ şi de calmare, dar pacientul rămâne conştient, uşor excitabil, dar cu o anumită
detaşare faţă de mediul înconjurător.
Concentraţia de 50% de oxigen (de două ori mai mare decât concentraţia din aerul ambiental) garantează o
oxigenare bună şi o saturaţie optimă cu oxigen a hemoglobinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Atât absorbţia cât şi eliminarea protoxidului de azot se fac exclusiv la nivel pulmonar. Datorită solubilităţii
scăzute a protoxidului de azot în sânge şi alte ţesuturi, atât saturarea sângelui, cât şi a organului ţintă (SNC)
sunt atinse rapid. Aceste proprietăţi fizico-chimice explică debutul rapid al efectului analgezic şi faptul că
efectele protoxidului de azot dispar rapid după întreruperea administrării. Gazul este eliminat exclusiv prin
respiraţie; protoxidul de azot nu este metabolizat în corpul uman.
Difuzarea rapidă a protoxidului de azot atât din gaz şi cât şi din sânge explică unele contraindicaţii şi
precauţii speciale care trebuie avute în vedere când se utilizează protoxid de azot/Entonox.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Protoxid de azot
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
S-a demonstrat că expunerea continuă prelungită de la 15 până la 50% protoxid de azot determină neuropatie
la lilieacul de fructe, porc şi maimuţă.
Efectele teratogene ale protoxidului de azot au fost observate la şobolan după expunere cronică la
concentraţii mai mari de 500 ppm.
Sobolanii gestanţi expuşi la 50 până la 75% protoxid de azot, pentru 24 de ore, în fiecare din zilele 6 până la
12 ale gestaţiei au prezentat o incidenţă crescută a avorturilor şi malformaţii ale coastelor şi vertebrelor.
Oxigen
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om. Efectele din studiile non-clinice au fost
observate numai la expuneri suficient de mari peste 50% oxigen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
8
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Precauţii pentru păstrare legate de medicament
A nu se păstra la temperaturi sub -5°C.
Dacă există suspiciunea că Entonox a fost păstrat la temperaturi prea scăzute, buteliile trebuie depozitate în
poziţie orizontală la temperaturi peste +10°C timp de cel puţin 48 de ore înainte de utilizare.
Precauţii pentru păstrare cu privire la butelii de gaz şi gaze sub presiune
Contactul cu materiale inflamabile poate determina incendiu.
Vaporii pot determina somnolenţă şi ameţeală.
Menţineţi departe de materialele combustibile.
A se utiliza numai în spaţii ventilate corespunzător.
Fumatul este interzis. A nu se expune la temperaturi excesive.
Dacă există risc de incendiu – mutaţi buteliile într-un loc sigur.
A se menţine butelia curată, uscată şi fără urme de uleiuri şi grăsimi.
A se păstra butelia într-un depozit încuiat, rezervat depozitării gazelor medicinale.
A se asigura că butelia nu este supusă şocurilor mecanice şi nu este trântită.
A se păstra şi transporta buteliile cu valvele închise.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Calota buteliei de gaz este marcată cu alb şi albastru (oxigen/protoxid de azot). Corpul buteliei de gaz este
alb (gaz medicinal).
Butelie de gaz din aluminiu, presiune de umplere 170 bar:
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 2 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat,
debitmetru şi presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 2 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat şi
presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 5 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat,
debitmetru şi presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 5 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat şi
presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 10 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat,
debitmetru şi presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 10 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat
şi presiune de umplere de 170 bar.
Buteliile umplute la 170 bar furnizează aproximativ X litri de gaz la presiune atmosferică şi 15°C conform
tabelului de mai jos:
Capacitatea buteliei în litri 2 (170 bar) 5 (170 bar) 10 (170 bar)
Litri de gaz 560 1400 2800
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
9
Generalităţi
Gazele medicinale trebuie utilizate numai în scopuri medicale.
Diferitele tipuri de gaz trebuie separate unele de altele. Buteliile pline şi cele goale trebuie depozitate separat.
Nu folosiţi niciodată ulei sau grăsimi, chiar dacă valva buteliei este înţepenită sau este dificil de conectat
regulatorul. Manipulaţi valvele şi echipamentul complementar cu mâinile curate, fără grăsimi (de exemplu
cremă de mâini etc.). Închideţi echipamentul în caz de incendiu sau dacă nu este utilizat. Dacă există riscul
unui incendiu, mutaţi echipamentul într-un loc sigur.
Folosiţi numai echipament standard, destinat amestecului de gaz 50% N
2O şi 50% O2.
Verificaţi dacă butelia este sigilată înainte de a o pune în funcţiune.
Precauţii înainte de utilizare
Îndepărtaţi sigiliul de pe valvă şi capacul protector înainte de utilizare.
Folosiţi numai regulatoare destinate amestecului de gaz 50% N
2O şi 50% O2.
Verificaţi dacă conectorul rapid şi regulatorul sunt curate şi dacă conexiunile sunt în stare bună.
Nu folosiţi niciodată un instrument pentru a conecta regulatorul de presiune/debit care este destinat unei
montări manuale, deoarece este posibilă defectarea cuplelor.
Deschideţi valva încet – cel puţin o jumătate de rotaţie.
Respectaţi întotdeauna instrucţiunile ce vin împreună cu regulatorul. Verificaţi dacă există scurgeri conform
instrucţiunilor ce însoţesc regulatorul. Nu încercaţi să remediaţi singur o scurgere de la valvă sau echipament
decât dacă înlocuiţi garnitura de etanşeizare.
În cazul unei scurgeri, închideţi valva buteliei şi decuplaţi regulatorul. Dacă butelia continuă să aibă scurgeri,
goliţi butelia afară. Marcaţi butelia defectă, păstraţi-o într-o zonă destinată reclamaţiilor şi returnaţi-o
furnizorului.
Buteliile cu valvă de închidere LIV au un regulator de presiune integrat în valvă. Prin urmare, un regulator
de presiune separat nu este necesar. Valva LIV are un conector rapid pentru conectarea măştilor “la cerere”
dar are, de asemenea, o valvă separată pentru debit constant de gaz, unde debitul poate fi reglat între 0 şi 15
litri/minut.
Utilizarea buteliei de gaz
Buteliile de gaz mai mari trebuie transportate cu ajutorul unui cărucior corespunzător tipului de butelie.
Trebuie acordată atenţie pentru ca dispozitivele conectate să nu fie decuplate accidental. Fumatul şi flăcările
deschise sunt strict interzise în încăperile unde are loc tratamentul cu Entonox. Când butelia este în uz ea
trebuie fixată de un suport corespunzător.
Trebuie avută în vedere înlocuirea buteliei de gaz când presiunea din recipient a scăzut pâna la o presiune la
care indicatorul de pe valvă este în zona galbenă.
Când mai rămâne o cantitate mică de gaz în butelie, valva buteliei trebuie închisă. Este important să lăsaţi o
mică de presiune în butelie pentru a evita pătrunderea impurităţilor.
După utilizare, valva buteliei trebuie ferm închisă. Depresurizaţi regulatorul sau conexiunea.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
AGA AB
SE-181 81 Lidingö
Suedia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5707/2013/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînoirea autorizaţiei – Iulie 2013
10
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Entonox 50%/50% gaz medicinal comprimat
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare butelie conţine:
Protoxid de azot (N
2O, gaz ilariant medicinal) 50% v/v
şi
Oxigen (O
2, oxigen medicinal) 50% v/v
la presiune de 170 bar (15°C)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Gaz medicinal comprimat
Gaz incolor, inodor
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Entonox este indicat pentru tratamentul afecţiunilor dureroase de scurtă durată, de intensitate medie până la
moderată, atunci când se doresc debutul şi dispariţia rapidă a efectului analgezic.
Poate fi utilizat la pacienţi de orice vârstă cu excepţia copiilor sub o lună.
4.2 Doze şi mod de administrare
Entonox trebuie administrat doar de personal medical competent cu acces la echipament de resuscitare
adecvat.
Trebuie luate măsuri speciale de precauţie când se lucrează cu protoxid de azot. Protoxidul de azot trebuie
administrat conform reglementărilor locale.
Doze
Administrarea Entonox trebuie să înceapă cu puţin timp înainte de momentul în care efectul analgezic este
necesar. Efectul analgezic se observă după 4-5 respiraţii şi este maxim după 2-3 minute.
Administrarea Entonox trebuie continuată pe durata procedurii dureroase sau cât este dorit efectul analgezic.
După întreruperea administrării/inhalării, efectele dispar rapid, în decurs de câteva minute.
Copii şi adolescenţi
Nu există diferenţe în recomandările de dozare pentru copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
2
Entonox se administrează la pacienţii care respiră spontan prin inhalare prin intermediul unei măşti.
Administrarea Entonox este controlată de respiraţia pacientului. Prin fixarea corespunzătoare a măştii în jurul
gurii şi nasului şi prin respirarea prin intermediul măştii, se deschide o aşa numită „valvă la cerere” şi
Entonox iese din echipament şi este administrat pacientului pe cale respiratorie. Absorbţia se face la nivel
pulmonar.
În stomatologie este recomandată utilizarea unei măşti duble; alternativ se utilizează o mască nazală sau
nazo-bucală cu evacuare/ventilaţie corespunzătoare.
Administrarea prin tuburi endotraheale nu este recomandată. Dacă Entonox urmează să fie administrat la
pacienţi care respiră prin intermediul unui sondă endotraheală, administrarea trebuie efectuată de personal
medical cu pregătire în administrarea anesteziei.
În funcţie de reacţia individuală de diminuare a durerii, pot fi necesare analgezice suplimentare.
Entonox trebuie administrat numai de către personal având cunoştinţe despre utilizarea acestuia.
Administrarea Entonox trebuie efectuată numai sub supraveghere şi sub îndrumare din partea unui personal
cu experienţă în utilizarea echipamentului şi cu efectele acestuia. Entonox trebuie administrat numai când
există posibilitatea suplimentării cu oxigen şi este disponibil echipament de resuscitare în caz de necesitate.
Ideal este ca pacientul să ţină masca prin care este administrat Entonox. Pacientul trebuie instruit să ţină
masca lipită de faţă şi să respire normal. Aceasta este o măsură suplimentară de micşorare a riscului de
supradozare. Dacă, din orice motiv, pacientul inhalează mai mult Entonox decât este necesar, şi este afectată
starea de conştienţă, pacientul va scăpa masca şi administrarea se va întrerupe. Prin respirarea aerului
ambiental efectul Entonox dispare rapid şi pacientul îşi va recăpăta conştienţa.
Entonox trebuie utilizat de preferinţă la pacienţi capabili să înţeleagă şi să urmeze instrucţiunile privind
modul cum trebuie utilizate echipamentul şi masca.
La copii şi la alţi pacienţi care nu sunt capabili să înţeleagă şi să respecte instrucţiunile, Entonox trebuie
administrat sub supravegherea personalului medical competent care îi poate ajuta să ţină masca în poziţie şi
să monitorizeze activ administrarea. În astfel de cazuri Entonox poate fi administrat cu un debit constant de
gaz. Cu toate acestea, datorită riscului crescut ca pacientul să fie sedat puternic sau să devină inconştient,
această formă de administrare trebuie să aibă loc numai în condiţii controlate.
Debitul constant de gaz trebuie utilizat numai în prezenţa personalului competent, având disponibil
echipament pentru a controla efectele unei sedări accentuate/unui nivel scăzut de conştienţă. Trebuie avut în
vedere riscul potenţial de posibilă inhibare a reflexelor protectoare respiratorii, iar personalul trebuie să fie
pregătit pentru asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi ventilaţiei asistate de fiecare dată când se
utilizează debit constant.
Când administrarea s-a terminat, pacientului trebuie să i se permită revenirea în condiţii liniştite şi controlate
pentru aproximativ 5 minute sau până când gradul de vigilenţă/conştienţă al pacientului este satisfăcător.
La pacienţii fără factori de risc Entonox poate fi administrat timp de până la 6 ore fără monitorizare
hematologică (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Când este inhalat Entonox, bulele de gaz (embolii gazoşi) şi cavităţile umplute cu gaz se pot dilata datorită
capacităţii accentuate a protoxidului de azot de a difuza.
Prin urmare, Entonox este contraindicat în următoarele situaţii
:
‐ La pacienţi cu semne sau simptome de pneumotorax, pneumopericard, emfizem pulmonar sever,
embolie gazoasă sau traumatisme craniene.
‐ După scufundarea la mari adâncimi cu risc de apariţie a bolii de decompresie (embolie cu azot).
3
‐ După un by-pass cardiopulmonar cu circulaţie extracorporală sau by-pass coronarian fără circulaţie
extracorporală.
‐ La pacienţii care au fost supuşi recent unei intervenţii în cadrul căreia s-a injectat intraocular gaz (de
exemplu SF
6, C3F8) până când gazul respectiv a fost absorbit complet, deoarece gazul îşi poate mări
presiunea/volumul şi, în consecinţă, să rezulte cecitate .
‐ La pacienţi cu dilataţie severă a tractului gastro-intestinal.
De asemenea, Entonox este contraindicat:
‐ La pacienţi cu insuficienţă cardiacă sau disfuncţii cardiace (de exemplu după intervenţii chirurgicale pe
cord) pentru a evita riscul deteriorării suplimentare a funcţiei cardiace.
‐ La pacienţi care prezintă semne persistente de confuzie, funcţii cognitive alterate sau alte semne care
pot fi legate de creşterea presiunii intracraniene, deoarece protoxidul de azot poate creşte presiunea
intracraniană.
‐ La pacienţi cu un nivel scăzut de conştienţă sau capacitate afectată de a coopera sau respecta
instrucţiunile, datorită riscului de afectare a reflexelor fiziologice protectoare ca urmare a sedării
determinate de protoxidul de azot.
‐ La pacienţii care prezintă deficit de vitamina B
12 sau acid folic sau tulburări genetice ale acestui
sistem.
‐ La pacienţii cu leziuni faciale în care utilizarea măştii faciale poate fie dificilă sau poate prezenta
riscuri.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Când este utilizat un debit constant de amestec gazos, trebuie luat în considerare riscul de sedare accentuată,
pierdere a stării de conştienţă şi efectele asupra reflexelor de protecţie, de exemplu regurgitare şi aspiraţie.
Trebuie avut în vedere potenţialul de abuz medicamentos.
Atenţionări
Protoxidul de azot afectează metabolismul vitaminei B
12 şi acidului folic. Inhibă sinteza metionin-sintetazei,
enzimă care contribuie la transformarea homocisteinei în metionină. Inhibarea acestei enzime
afectează/reduce formarea de tiamidină cu rol important în formarea ADN. Inhibarea formării metioninei de
către protoxidul de azot poate determina defecte şi formarea redusă de mielină, şi astfel leziuni ale măduvei
spinării. Efectul asupra sintezei ADN este una din cauzele probabile pentru influenţa protoxidului de azot
asupra formării celulelor sanguine şi leziunilor fetale observate în studiile la animale.
După expuneri repetate la protoxid de azot în încăperi ventilate necorespunzător s-a raportat reducerea
fertilităţii la personalul medical şi paramedical. În prezent nu este posibilă confirmarea sau excluderea
existenţei unei legături cauză – efect între aceste cazuri şi expunerea la protoxid de azot.
Este important să se menţină o concentraţie cât mai scăzută de protoxid de azot în aerul ambiental şi mult sub
valorile limită stabilite naţional.
Încăperile în care este utilizat Entonox trebuie ventilate corespunzător şi/sau echipate cu aparate de evacuare
pentru a menţine concentraţia de protoxid de azot în aerul ambiental sub valorile limită naţionale de igienă;
conform EMP (expunerea medie la poluant), valoarea medie pe durata unei zile de lucru şi LETS (limita de
expunere pe termen scurt) valoarea medie pe o durată de expunere scurtă, întotdeauna trebuie respectate
valorile limită stabilite naţional.
Amestecul de gaze trebuie depozitat şi utilizat numai în zone/încăperi unde temperatura depăşeşte -5°C. La
temperaturi mai scăzute, amestecul de gaze se poate separa şi poate avea ca rezultat administrarea unui
amestec de gaze hipoxice.
În cazul pacienţilor incapabili să respecte instrucţiunile, utilizarea debitului constant de gaz poate fi necesară.
Copii şi adolescenţi
4
Entonox poate fi utilizat la copiii şi adolescenţii care sunt capabili să urmeze instrucţiunile legate de
utilizarea echipamentului. În tratamentul copiilor mai mici care nu sunt capabili să urmeze instrucţiunile,
utilizarea debitului constant de gaz poate fi necesară.
Debitul constant de gaz trebuie administrat numai de personal medical instruit în utilizarea gazului, având
disponibile echipamente pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi asigurarea ventilaţiei asistate
(vezi, deasemenea, pct. 4.2).
Precauţii speciale pentru utilizare
Protoxidul de azot poate afecta metabolismul vitaminei B
12 şi al folaţilor; ca urmare, Entonox trebuie utilizat
cu precauţie la pacienţii cu factori de risc, adică pacienţi cu aport sau absorbţie redusă de vitamina B
12 şi/sau
acid folic sau o tulburare genetică a sistemului enzimatic implicat în metabolizarea acestor vitamine, precum
şi la pacienţii imunodeprimaţi. Dacă este necesar, trebuie avut în vedere tratamentul de substituţie cu
vitamina B
12/acid folic.
Administrarea continuă pe perioade mai lungi de 6 luni trebuie efectuată cu atenţie datorită riscului potenţial
de apariţie a simptomelor determinate de efectele inhibitorii asupra sintetizării metioninei. Utilizarea
continuă prelungită sau utilizarea repetată trebuie însoţită de monitorizare hematologică pentru reducerea la
minim a riscului de apariţie de reacţii adverse potenţiale.
Datorită conţinutului de protoxid de azot, Entonox poate creşte presiunea în urechea medie şi în alte cavităţi
pline cu aer (vezi, de asemenea, pct. 4.3.)
La pacienţii trataţi cu alte medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos central, de exemplu
derivaţii de morfină şi/sau benzodiazepine, administrarea concomitentă de Entonox poate determina sedare
accentuată şi, prin urmare, va avea efecte asupra reflexelor respiratorii, circulatorii şi de protecţie. Dacă
Entonox se va utiliza la astfel de pacienţi, acest lucru trebuie să aibă loc sub supravegherea unui personal
instruit corespunzător (vezi pct. 4.5).
Entonox trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu sensibilitate/funcţie chemoreceptoare compromisă
(exemplu: boală pulmonară obstructivă cronică-BPOC) datorită conţinutului relativ mare de oxigen (50
vol%). Inhalarea de doze mari de oxigen la astfel de pacienţi poate cauza deprimare respiratorie si creşterea
pentru PaCO
2.
După întreruperea administrării Entonox, pacientul trebuie sfătuit să se recupereze sub supraveghere
corespunzătoare până când riscurile potenţiale rezultate din utilizarea Entonox au dispărut şi pacientul s-a
refăcut satisfăcător. Recuperarea pacientului trebuie evaluată de către personalul medical.
După terminarea administrării Entonox, protoxidul de azot difuzează rapid din sânge în alveole. Datorită
epurării rapide prin diluţie poate să apară o scădere a concentraţiei de oxigen în alveole, hipoxie de difuzie.
Aceasta poate fi prevenită prin suplimentarea de oxigen.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În asociere cu alte medicamente
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox interacţionează în mod aditiv cu anestezicele inhalatorii şi/sau
alte substanţe active cu efecte asupra sistemului nervos central (de exemplu opioide, benzodiazepine şi alte
psihomimetice). Dacă sunt utilizate concomitent medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos
central, trebuie avut în vedere riscul sedării pronunţate şi a deprimării reflexelor protectoare (vezi pct. 4.4).
Entonox amplifică efectul inhibitor a metotrexatului asupra sintezei de metionină şi metabolismului acidului
folic.
Toxicitatea pulmonară asociată cu substanţe active precum bleomicină, amiodaronă, furadantin şi antibiotice
similare poate fi accentuată prin inhalarea unor concentraţii crescute de oxigen.
Alte interacţiuni
5
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox cauzează inactivarea vitaminei B12 (un cofactor al sintezei de
metionină), care interferă cu metabolismul acidului folic. Astfel, sinteza ADN este împiedicată după
administrarea prelungită de protoxid de azot. Aceste tulburări pot determina modificări de tip megaloblastic
la nivelul maduvei osoase şi posibil polineuropatie şi/sau degenerare subacută combinată a măduvei spinării
(vezi pct. 4.8). Prin urmare, Entonox trebuie administrat timp limitat (vezi, deasemenea, pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox poate interfera cu metabolizarea vitaminei B
12/acidului folic (vezi
pct. 4.4).
Inhibarea sintezei de metionină poate determina reacţii adverse în timpul primelor etape ale sarcinii. Nu
există date adecvate privind utilizarea Entonox la gravide pentru a evalua potenţialele efecte nocive asupra
dezvoltării fetale-embrionare la om.
Studiile la animale au demonstrat că o concentraţie crescută sau o expunere prelungită în timpul anumitor
etape ale sarcinii pot induce efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
De aceea, se recomandă evitarea utilizării Entonox în timpul primelor două trimestre de sarcină.
Entonox poate fi utilizat în ultimele etape ale sarcinii, trimestrul trei şi travaliu. Când se utilizează aproape de
naştere, nou-născuţii trebuie monitorizaţi pentru decelarea oricărei reacţii adverse.
Alăptarea
Entonox poate fi utilizat în perioada alăptării, dar nu în timpul alăptării propriu-zise.
Fertilitatea
Efectul potenţial la doze clinice de Entonox asupra fertilităţii la pacienţi nu este cunoscut. Nu există date
disponibile.
Riscul potenţial asociat cu expunerea cronică la locul de muncă nu poate fi exclus (vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Protoxidul de azot din compoziţia Entonox are efecte asupra funcţiilor cognitive şi psihomotorii.
Este eliminat rapid din corp după o scurtă inhalare şi efectele psihometrice adeverse sunt rar evidente la 20
de minute după oprirea administrării în timp ce influenţa sa asupra capacităţilor cognitive poate persista mai
multe ore.
Când este utilizat ca unic agent analgezic/sedativ, nu este recomandată conducerea de vehicule sau folosirea
utilajelor complexe timp de cel puţin 30 de minute de la întreruperea administrării de Entonox şi până când
statusul mental al pacientul nu a revenit la starea iniţială conform evaluării personalului medical.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse pentru Entonox se aplică la toate grupele de vârstă.
După utilizarea sau expunerea repetată la Entonox au fost raportate anemie megaloblastică şi leucopenie.
Efecte neurologice precum polineuropatie şi mielopatie au fost raportate numai la expuneri extrem de mari şi
frecvente. În toate cazurile unde există suspiciune de carenţă de vitamină B
12 sau acid folic, sau unde apar
semne sau simptome de efecte asupra sintezei de metionină declanşate de protoxidul de azot trebuie avut în
vedere tratamentul de substituţie.
La pacienţii care prezintă semne de deficit de vitamina B
12/ folat trebuie sa se recurgă la alte forme de
tratament analgezic.
Efectele nedorite listate sunt rezultate din literatura de specialitate de domeniul public şi din datele de
siguranţă din experienţa de după punerea pe piaţă.
6
Clasificarea
sistemelor
sau
organelor Foarte
frecvente
(1/10) Frecvente
(1/100 la
<1/10) Destul de
rare
(1/1000 la
<1/100) Rare
(1/10000
la <1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
si limfatice - - - - - Anemie
megaloplastică,
leucopenie
Tulburări
psihice - - - - - Psihoză,
confuzie,
anxietate
Tulburări ale
sistemului
nervos - Ameţeli,
stare de
confuzie şi
euforie Oboseală
gravă - Polineuropatie,
parapareză şi
mielopatie Cefalee
Tulburări
acustice şi
vestibulare - - Senzaţie de
presiune în
urechea
medie - - -
Tulburări
gastro-
intestinale - Greţuri,
vomă Meteorism,
volum
crescut de
gaz în
intestine - - -
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale - - - - - Deprimare
respiratorie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Deoarece este necesară participarea pacientului pentru administrarea amestecului de gaze, riscul de
supradozaj este foarte mic.
Dacă în timpul utilizării Entonox pacientul manifestă semne de vigilenţă scăzută, nu răspunde sau nu
răspunde adecvat la comenzi, sau prezintă orice semn de sedare accentuată, administrarea trebuie oprită
imediat. Pacientului nu i se va mai administra Entonox până când starea de conştienţă nu a fost complet
restabilită.
Dacă pacientul devine cianotic în timpul utilizării Entonox, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi trebuie
administrat oxigen pur; poate fi necesară ventilaţie asistată.
Au fost observate, de asemenea, fenomene de toxicitate neurologică reversibilă şi modificări megaloplastice
în măduva osoasă după inhalarea prelungită, în mod excepţional.
Supradozajul cu protoxid de azot sau amestec de gaze hipoxic poate să apară dacă echipamentul a fost expus
la frig, sub -5°C. Aceasta poate determina separarea amestecului de gaze şi prin urmare eliberarea unei
concentraţii crescute de protoxid de azot din echipament, cu riscul furnizării unui amestec de gaze hipoxic.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup farmacoterapeutic: Alte analgezice generale, codul ATC: N01AX63.
Protoxidul de azot în concentraţii de 50% are efecte analgezice, creşte pragul de durere pentru diverşi stimuli
dureroşi. Intensitatea efectului analgezic depinde în principal de starea psihologică a pacientului. La această
concentraţie (50%), protoxidul de azot are efecte anestezice limitate. La această concentraţie, protoxidul de
azot produce un efect sedativ şi de calmare, dar pacientul rămâne conştient, uşor excitabil, dar cu o anumită
detaşare faţă de mediul înconjurător.
Concentraţia de 50% de oxigen (de două ori mai mare decât concentraţia din aerul ambiental) garantează o
oxigenare bună şi o saturaţie optimă cu oxigen a hemoglobinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Atât absorbţia cât şi eliminarea protoxidului de azot se fac exclusiv la nivel pulmonar. Datorită solubilităţii
scăzute a protoxidului de azot în sânge şi alte ţesuturi, atât saturarea sângelui, cât şi a organului ţintă (SNC)
sunt atinse rapid. Aceste proprietăţi fizico-chimice explică debutul rapid al efectului analgezic şi faptul că
efectele protoxidului de azot dispar rapid după întreruperea administrării. Gazul este eliminat exclusiv prin
respiraţie; protoxidul de azot nu este metabolizat în corpul uman.
Difuzarea rapidă a protoxidului de azot atât din gaz şi cât şi din sânge explică unele contraindicaţii şi
precauţii speciale care trebuie avute în vedere când se utilizează protoxid de azot/Entonox.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Protoxid de azot
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
S-a demonstrat că expunerea continuă prelungită de la 15 până la 50% protoxid de azot determină neuropatie
la lilieacul de fructe, porc şi maimuţă.
Efectele teratogene ale protoxidului de azot au fost observate la şobolan după expunere cronică la
concentraţii mai mari de 500 ppm.
Sobolanii gestanţi expuşi la 50 până la 75% protoxid de azot, pentru 24 de ore, în fiecare din zilele 6 până la
12 ale gestaţiei au prezentat o incidenţă crescută a avorturilor şi malformaţii ale coastelor şi vertebrelor.
Oxigen
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om. Efectele din studiile non-clinice au fost
observate numai la expuneri suficient de mari peste 50% oxigen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
8
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Precauţii pentru păstrare legate de medicament
A nu se păstra la temperaturi sub -5°C.
Dacă există suspiciunea că Entonox a fost păstrat la temperaturi prea scăzute, buteliile trebuie depozitate în
poziţie orizontală la temperaturi peste +10°C timp de cel puţin 48 de ore înainte de utilizare.
Precauţii pentru păstrare cu privire la butelii de gaz şi gaze sub presiune
Contactul cu materiale inflamabile poate determina incendiu.
Vaporii pot determina somnolenţă şi ameţeală.
Menţineţi departe de materialele combustibile.
A se utiliza numai în spaţii ventilate corespunzător.
Fumatul este interzis. A nu se expune la temperaturi excesive.
Dacă există risc de incendiu – mutaţi buteliile într-un loc sigur.
A se menţine butelia curată, uscată şi fără urme de uleiuri şi grăsimi.
A se păstra butelia într-un depozit încuiat, rezervat depozitării gazelor medicinale.
A se asigura că butelia nu este supusă şocurilor mecanice şi nu este trântită.
A se păstra şi transporta buteliile cu valvele închise.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Calota buteliei de gaz este marcată cu alb şi albastru (oxigen/protoxid de azot). Corpul buteliei de gaz este
alb (gaz medicinal).
Butelie de gaz din aluminiu, presiune de umplere 170 bar:
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 2 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat,
debitmetru şi presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 2 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat şi
presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 5 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat,
debitmetru şi presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 5 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat şi
presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 10 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat,
debitmetru şi presiune de umplere de 170 bar.
Butelie de gaz din aluminiu cu o capacitate de 10 litri cu valvă de închidere cu regulator de presiune integrat
şi presiune de umplere de 170 bar.
Buteliile umplute la 170 bar furnizează aproximativ X litri de gaz la presiune atmosferică şi 15°C conform
tabelului de mai jos:
Capacitatea buteliei în litri 2 (170 bar) 5 (170 bar) 10 (170 bar)
Litri de gaz 560 1400 2800
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
9
Generalităţi
Gazele medicinale trebuie utilizate numai în scopuri medicale.
Diferitele tipuri de gaz trebuie separate unele de altele. Buteliile pline şi cele goale trebuie depozitate separat.
Nu folosiţi niciodată ulei sau grăsimi, chiar dacă valva buteliei este înţepenită sau este dificil de conectat
regulatorul. Manipulaţi valvele şi echipamentul complementar cu mâinile curate, fără grăsimi (de exemplu
cremă de mâini etc.). Închideţi echipamentul în caz de incendiu sau dacă nu este utilizat. Dacă există riscul
unui incendiu, mutaţi echipamentul într-un loc sigur.
Folosiţi numai echipament standard, destinat amestecului de gaz 50% N
2O şi 50% O2.
Verificaţi dacă butelia este sigilată înainte de a o pune în funcţiune.
Precauţii înainte de utilizare
Îndepărtaţi sigiliul de pe valvă şi capacul protector înainte de utilizare.
Folosiţi numai regulatoare destinate amestecului de gaz 50% N
2O şi 50% O2.
Verificaţi dacă conectorul rapid şi regulatorul sunt curate şi dacă conexiunile sunt în stare bună.
Nu folosiţi niciodată un instrument pentru a conecta regulatorul de presiune/debit care este destinat unei
montări manuale, deoarece este posibilă defectarea cuplelor.
Deschideţi valva încet – cel puţin o jumătate de rotaţie.
Respectaţi întotdeauna instrucţiunile ce vin împreună cu regulatorul. Verificaţi dacă există scurgeri conform
instrucţiunilor ce însoţesc regulatorul. Nu încercaţi să remediaţi singur o scurgere de la valvă sau echipament
decât dacă înlocuiţi garnitura de etanşeizare.
În cazul unei scurgeri, închideţi valva buteliei şi decuplaţi regulatorul. Dacă butelia continuă să aibă scurgeri,
goliţi butelia afară. Marcaţi butelia defectă, păstraţi-o într-o zonă destinată reclamaţiilor şi returnaţi-o
furnizorului.
Buteliile cu valvă de închidere LIV au un regulator de presiune integrat în valvă. Prin urmare, un regulator
de presiune separat nu este necesar. Valva LIV are un conector rapid pentru conectarea măştilor “la cerere”
dar are, de asemenea, o valvă separată pentru debit constant de gaz, unde debitul poate fi reglat între 0 şi 15
litri/minut.
Utilizarea buteliei de gaz
Buteliile de gaz mai mari trebuie transportate cu ajutorul unui cărucior corespunzător tipului de butelie.
Trebuie acordată atenţie pentru ca dispozitivele conectate să nu fie decuplate accidental. Fumatul şi flăcările
deschise sunt strict interzise în încăperile unde are loc tratamentul cu Entonox. Când butelia este în uz ea
trebuie fixată de un suport corespunzător.
Trebuie avută în vedere înlocuirea buteliei de gaz când presiunea din recipient a scăzut pâna la o presiune la
care indicatorul de pe valvă este în zona galbenă.
Când mai rămâne o cantitate mică de gaz în butelie, valva buteliei trebuie închisă. Este important să lăsaţi o
mică de presiune în butelie pentru a evita pătrunderea impurităţilor.
După utilizare, valva buteliei trebuie ferm închisă. Depresurizaţi regulatorul sau conexiunea.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
AGA AB
SE-181 81 Lidingö
Suedia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5707/2013/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînoirea autorizaţiei – Iulie 2013
10
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
