VISIPAQUE 320 mg I/ml
Substanta activa: IODIXANOLUMClasa ATC: V08AB09Forma farmaceutica: SOL. INJ.
Prescriptie: S/P-RF
Tip ambalaj: Cutie cu 10 flac. din PP + dop cauciuc cu capac cu filet din PP + inel de sigilare x 100 ml sol. inj.
Producator: GE HEALTHCARE AS - NORVEGIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
VISIPAQUE 270 mg I/ml soluţie injectabilă
VISIPAQUE 320 mg I/ ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă Concentraţie Conţinut pe ml
Iodixanol
Iodixanol
270 mg I/ml
320 mg I/ml
550 mg echivalent cu iod 270 mg
652 mg echivalent cu iod 320 mg
Concentraţia
Osmolalitatea*mOsm/kg H2O
37°C
Vâscozitatea (mPa•s)
20°C 37°C
270 mg I/ml
320 mg I/ml
290
290
11,3
25,4
5,8
11,4
Excipienţi:
VISIPAQUE 270 mg I/ml soluţie injectabilă: sodiu 0,76 mg (0,03 mmoli) per ml
VISIPAQUE 320 mg I/ml soluţie injectabilă: sodiu 0,45 m g (0,02 mmoli) per ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest med icament este utilizat numai în scop diagnostic, în cadrul următoarelor investigaţii
• Angiografie cardiacă
• Arteriografie periferică, cerebrală sau abdominală
• Urografie
• Flebografie
• Tomodensitometrie
• Mielografie lombară, toracică şi cervicală
• Artrografie
• Hist erosalpingografie
2
• Investigaţii la nivelul tractului gastro -intestinal
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată variază în funcţie de tipul investigaţiei, tehnica utilizată, greutate, debitul cardiac şi
de starea clinică generală a pacientului.
Produsul este destinat administrării intraarteriale, intravenoase, intratecale şi intracavitare şi poate fi
utilizat, de asemenea, pe cale orală sau rectală.
În tabelul următor sunt prezentate dozele recomandate, care pot fi utilizate drept ghid.
Indicaţie/Investigaţie Concentraţie Volum
Administrare intraarterială
Arteriografie
- cerebrală selectivă
- aortografie
- periferică
- viscerală selectivă DSA i.a.
Angiografie cardiacă
Adulţi
- administrare la nivelul ventriculului
stâng şi originii aortei
- c oronarografie selectivă
Copii
270 mg I/ml sau 320(1) mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml
320 mg I/ml
320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
5-10 ml per administrare
40- 60 ml per administrare
30- 60 ml per administrare
10- 40 ml per administrare
30- 60 ml per administrare
4- 8 ml per administrare
În funcţie de vârstă, greutate şi
patologie (doza totală maximă
recomandată este de 10 ml/kg)
Administrare intravenoasă
Urografie
Adulţi
Copii < 7 kg
Copi i > 7 kg
Flebografie
Tomodensitometrie
Adulţi
- Cerebrală
- Întregul organism
Copii
- Cerebrală şi întregul
organism
Administrare intratecală -doar la
adulţi
Mielografie lombară şi toracică
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
40- 80 ml(2)
2- 4 ml/kg
2- 3 ml/kg
Toate dozele depind de vârstă,
greutate şi patologie (se
administrează maxim 50 ml)
50- 150 ml per membru inferior
50- 150 ml
75- 150 ml
2- 3 ml/kg până la 50 ml (în
anumite cazuri se pot
administra doze de până la 150
ml)
10-12 ml(3)
3
(administrare lombară)
Mielografie cervicală
(administrare cervicală sau lombară)
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
10- 12 ml(3)
Administrare intracavitară
Artrografie
Histerosalpingografie (HSG)
Investigaţii gastrointestinale
Administrare orală
Adulţi
- Esofag
- Stomac
Copii
Administrare rectală
Copii
270 mg I/ml
270 mg I/ml
320 mg I/ml
320 mg I/ml
320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
Doza poate fi ajustată
individual, pentru a permite
vizualizarea optimă.
1-15 ml
5- 10 ml
Doza recomandată poate fi
depăşită în caz de reflux la
nivelul cavităţii uterine (au
fost studiate doze de până la
40 ml).
Doza trebuie ajustată
individual pentru a permite
vizualizarea optimă.
80-200 ml în studiile realizate
10- 200 ml
20- 200 ml în studiile realizate
5 ml/kg, 10 -240 ml în studiile
realizate
30-400 ml în studiile realizate (1) Au fost efectuate studii cu ambele concentraţii, dar în majoritatea cazurilor se recomandă
concentraţia de 270 mg I/ml.
(2) în urografia care necesită doze mari se pot depăşi 80 ml. (3) pentru minimalizarea reacţiilor adverse posibile, nu trebuie depăşită doza totală de 3,2 g iod.
Vârstnici: dozele sunt aceleaşi ca şi pentru adulţi.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- Tireotoxi coză manifestă
- Antecedente de reacţie alergică severă imediată sau reacţie cutanată tardivă după
administrarea substanţei de contrast iodat (Visipaque)
- Insuficienţă cardiacă decompensată în cazul administrării sistemice
- Histerosalpingografie la gravide
- Suspiciune de fistulă eso -bronşică (risc de edem intra -alveolar)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
• Indiferent de calea de administrare şi de doză, riscul unei reacţii alergice există.
• Riscul de intoleran ţă nu este evident atunci cân d este vorba despre substanţe administrate local
pentru opacifierea cavităţilor corpului:
a) administrarea pe anumite căi speciale (articulară, biliară, intratecală, intra -uterină...)
antrenează un pasaj sistemic deloc de neglijat: pot fi observate efecte sis temice.
4
b) administrarea pe cale orală sau pe cale rectală antrenează în mod normal o difuziune
sistemică foarte limitată; dacă mucoasa digestivă este normală, atunci nu vom regăsi în urină
mai mult de 5% din doza administrată, restul fiind eliminat prin fecale.
În cazul unei afecţiuni la nivelul mucoasei, absorbţia este crescută; aceasta este totală şi rapidă în caz
de perforaţie, cu trecere în cavitatea peritoneală iar medicamentul este eliminat pe cale urinară.
Eventualitatea apariţiei efectelor sist emice dependente de doză este în funcţie de starea mucoasei
digestive.
c) Mecanismul imuno- alergic este însă independent de doză şi întotdeauna
susceptibil de a fi observat, oricare ar fi calea de administrare.
Deci, din punct de vedere al frecvenţei şi intensităţii reacţiilor adverse, se clasifică în funcţie de:
• substanţele administrate pe cale vasculară şi anumite căi locale
• substanţele administrate pe cale digestivă şi puţin absorbite la starea normală
Informaţii generale referitoare la toate medii le de contrast iodate
Atenţionări
Toate mediile de contrast iodate pot fi la originea reacţiilor alergice minore sau majore care pot pune
în joc prognosticul vital. Aceste reacţii pot fi imediate (apar în mai puţin de 60 de minute) sau tardive
(până la 7 zile) şi sunt adesea imprevizibile.
Riscul unei reacţii majore presupune implicit de a aplica imediat măsuri de susţinere de urgenţă.
Mai multe mecanisme au fost evocate:
• toxicitate directă la nivelul endoteliului vascular şi proteinelor tisulare.
• acţiune farmacologică cu modificarea concentraţiei anumitor factori endogeni (histamina,
fracţiuni ale complementului, mediatori ai inflamaţiei), mai frecventă în relaţie cu mediile
hiperosmolare
• alergie imediată de tip IgE dependentă de mediul de contra st Visipaque (anafilaxie).
• reacţii alergice prin mecanism celular (reacţii cutanate tardive).
Pacienţii care au prezentat deja o reacţie în momentul unei administrări precedente a unei
substanţe de contrast iodat prezintă un risc crescut de a face o no uă reacţie în cazul unei
readministrări, fie a aceleiaşi, sau eventual a unei alte substanţe de contrast iodat. Mediile de
contrast iodate sunt deci considerate ca factori de risc.
Mediile de contrast iodate şi glanda tiroidă
Este bine să ne asigurăm înainte de administrarea mediilor de contrast iodate că
pacientul nu va beneficia de o explorare scintigrafică sau biologică a glandei tiroide sau
de o administrare de iod radioactiv cu acţiune terapeutică.
Utilizarea, indiferent de calea de administare, a unui mediu de contrast iodat influenţează dozele de
hormoni şi fixarea iodului de către tiroidă sau de metastazele de cancer tiroidian până la normalizarea
ioduriei.
Precauţii pentru utilizare
Intoleranţă la mediile de contrast iodate
Înaintea examinări i:
• identificaţi subiecţii cu risc pe baza unei anamneze precise privind antecedentele.
Corticosteroizii şi antihistaminicele H
1 au fost propuse ca premedicaţie pentru pacienţii care prezintă
cel mai mare risc de reacţie alergică (cunoscută la un mediu de contrast iodat). Totuşi, utilizarea
acestora nu previne riscul apariţiei unui şoc anafilactic grav sau care poate pune viaţa în pericol. În
timpul perioadei examinării, se impune a asigura:
5
• supravegherea medicală
• menţinerea unei căi de abord venos
După examinare:
• După administrarea unui mediu de contrast iodat, pacientul trebuie să fie ţinut sub observaţie
cel puţin 30 de minute, deoarece majoritatea reacţiilor adverse grave survin în acest interval.
• Pacientul trebuie să fie atenţionat asupra posibilităţii apariţiei reacţiilor tardive (până la 7 zile)
(vezi pct. 4.8).
Insuficienţa renală
Mediile de contrast iodate pot determina o afectare tranzitorie a funcţiei renale sau agravarea
unei insuficienţe renale preexistente. Măsurile preventive sunt aceleaşi ca pentru celelalte medii de
contrast iodate chiar dacă un studiu la pacienţi diabetici cu insuficienţă renală cronică moderată
(clearance- ul creatininei aproximativ 50 ml/min), a arătat că riscul de a dezvolta o nefropatie indusă
după injecta rea intra-arterială este mai mic cu iodixanol (vezi pct. 5.1.). Aceste măsuri sunt:
• identificarea pacienţilor cu risc: pacienţi deshidrataţi, cu insuficienţă renală, diabet zaharat, cu
insuficienţă cardiacă severă, cu gamapatie monoclonală (mielom multi plu, maladia
Waldenström), subiecţi având antecedente de insuficienţă renală după administrarea mediilor
de contrast iodate, copii cu vârsta sub 1 an, subiecţi vârstnici cu ateromatoză.
• hidratarea printr -un aport hidrosodat adecvat, dacă este cazul.
• evitarea asocierii cu medicamente nefrotoxice.
• respectarea unui interval de cel puţin 48 de ore între două explorări radiologice cu injectare de
substanţă de contrast, sau amânarea oricărei noi examinări până la revenirea funcţiei renale la
parametrii iniţ iali.
• prevenirea acidozei lactice la pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu metformină se bazează pe
monitorizarea creatininemiei.
Funcţie renală normală: administrarea metforminei este întreruptă în momentul administrării
mediului de contrast pentru o perioadă de cel puţin 48 ore sau până la normalizarea funcţiei
renale.
Funcţie renală modificată: administrarea metforminei este contraindicată, iar examinarea cu
mediu de contrast trebuie amânată 48 ore.
În cazurile de urgenţă, unde funcţia renală este modificată sau necunoscută, medicul trebuie să
evalueze raportul risc/beneficiu al examinării cu substanţă de contrast şi sunt necesare
precauţii: administrarea de metformină trebuie întreruptă, hidratarea adecvată, monitorizarea
funcţiei renale iar pacien tul trebuie supravegheat pentru evidenţierea simptomelor de acidoză
lactică.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă se pot administra medii de contrast iodate
pentru investigaţii radiologice deoarece acestea sunt dializabile. Nu este necesară corelarea
timpului de injectare a mediului de contrast cu şedinţa de hemodializă, deoarece nu există
dovezi care să arate că hemodializa protejează pacienţii cu funcţie renală afectată de nefropatia
indusă de mediile de contrast.
Insuficienţa hepatică
Pa cienţii diagnosticaţi atât cu insuficienţă renală cât şi cu insuficienţă hepatică necesită o atenţie
deosebită, deoarece pot prezenta un clearance al mediului de contrast prelungit semnificativ.
Astmul bronşic
Echilibrarea astmului bronşic este recomandată înaintea injectării unui mediu de contrast iodat.
O atenţie deosebită este necesară în cazul unei crize de astm bronşic apărută în perioada de 8 zile
premergătoare examinării, având în vedere riscul crescut de producere a unui bronhospasm.
6
Tulburări ale funcţiei tiroidiene
O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor cu guşă multinodulară şi pacienţilor cu antecedente de
afectare a tiroidei care pot prezenta risc de apariţie, fie a unui puseu de tireotoxicoză, fie de inducţie a
unei hipotiroid ii după administrarea mediilor de contrast iodate. Medicul trebuie să ia în considerare
posibilitatea de a induce un hipotiroidism temporar la nou- născuţii prematuri cărora li se administrează
un mediu de contrast iodat.
Boli cardiovasculare severe
Deoa rece pot să apară modificări hemodinamice severe, edem pulmonar, ischemie miocardică sau
aritmii, mediile de contrast iodate trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
diagnosticată sau de debut, coronaropatii, valvulopatii sau hipertensiune arterială pulmonară.
Tulburări ale sistemului nervos central
Raportul risc/beneficiu trebuie estimat în fiecare caz în parte:
• la pacienţii cu antecedente de accident ischemic tranzitoriu, infarct cerebral acut, hemoragie
intracraniană r ecentă, edem cerebral, epilepsie idiopatică sau secundară (tumori, cicatrici),
deoarece simptomatologia neurologică se poate agrava. Pacienţii cu patologie cerebrală acută,
tumori sau antecedente de epilepsie sunt susceptibili să prezinte convulsii şi treb uie trataţi cu
atenţie deosebită.
• de asemenea, alcoolicii şi dependenţii de droguri au un risc crescut de convulsii şi reacţii
neurologice.
Feocromocitom
La pacienţii cu feocromocitom la care se efectuează intervenţii chirurgicale, pentru a se evita p useul
hipertensiv, trebuie administrate profilactic alfa -blocante.
Miastenia gravis
Administrarea de medii de contrast iodate poate agrava simptomele miasteniei gravis.
Intensificarea reacţiilor adverse
Manifestările reacţiilor adverse determinate de administrarea mediilor de contrast iodate pot fi
intensificate de stări emoţionale accentuate, anxietate şi durere. Este necesar tratament adecvat de
susţinere putând merge până la sedarea pacientului.
Atenţionări şi precauţii pentru utilizare specifice anumitor căi de administrare cu difuziune
sistemică importantă
Administrarea intracavitară pentru histerosalpingografie
Pe baza anamnezei şi prin măsuri adecvate, se investighează sistematic la femeile de vârstă fertilă
eventualitatea unei sarcini. Exp unerea la razele X a căilor genitale feminine trebuie să facă obiectul
unei evaluări atente a raportului risc/beneficiu.
În cazul unei inflamaţii sau infecţii pelvine acute, histerosalpingografia nu poate fi practicată decât
după o evaluare atentă a rapor tului risc/beneficiu.
Medii injectabile pe cale intratecală
Precauţii pentru utilizare
Indicaţia de mielografie trebuie să fie evaluată cu atenţie la pacienţii având un risc epileptogen crescut,
antecedente epileptice sau care prezintă o insuficienţă hepato- renală gravă.
7
Pacienţii sub tratament anticonvulsivant nu trebuie să întrerupă acest tratament.
Mobilizarea pacientului în timpul şi după examinare trebuie să fie de mică amplitudine. După
examinare, pacientul trebuie să rămână în decubit dorsal, cu capul ridicat pe o perioadă de cel puţin 8
ore. Supravegherea pacientului se va face atent pe o perioadă de 24 ore, în timpul căreia se recomandă
pacientului să nu se aplece.
Administrare orală sau rectală
Atenţionări
Dacă mucoasa digestivă este norm ală, difuziunea sistemică a mediului de contrast iodat este în
principiu prea slabă pentru a determina reacţii sistemice dependente de doză. Dacă peretele tubului
digestiv este afectat şi în cazul unei perforaţii, riscul reacţiilor adverse este similar cu cel rezultat în
urma unei administrări pe cale generală.
O difuziune sistemică redusă nu exclude posibilitatea apariţiei unei reacţii alergice. Aceste reacţii sunt
imprevizibile, dar apar mai frecvent la pacienţii care au prezentat o sensibilitate deoseb ită la o
examinare anterioară cu un mediu de contrast iodat.
Explorările tiroidiene fiind afectate de către substanţele iodate, este recomandabil a fi practicate
înainte de explorarea radiologică.
Precauţii pentru utilizare
Apariţia diareei poate fi cauza deshidratării, mai ales la copii şi în mod special la sugari. Este
recomandabilă asigurarea unei reechilibrări hidro -electrolitice la pacienţii deshidrataţi.
Pancreatografia retrogradă pe cale endoscopică (PRE) în caz de pancreatită acută, cu excepţi a situaţiei
când există o indicaţie de sfincterotomie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente
+ Metformina la pacienţii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4 Precauţii pentru utilizare – Insuficienţa
renală)
+ Radio farmaceutice (vezi pct. 4.4 Atenţionări)
Mediile de contrast iodate afectează pe o durată de câteva săptămâni captarea iodului radioactiv de
către ţesutul tiroidian putând determina pe de o parte o lipsă de fixare în scintigrafia tiroidiană şi pe de
altă parte o scădere a eficacităţii tratamentului cu iod 131. Deoarece în cazul unei scintigrafii renale
realizată prin injectarea produsului radiofarmaceu tic secreţia de către tubulul renal este prevăzută, este
de preferat ca aceasta să se efectueze înainte de injectarea mediului de contrast iodat.
+ Beta -blocante , substanţe vasoactive, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti
ai re ceptorilor de angiotensină.
Aceste medicamente pot declanşa o scădere a eficacităţii mecanismelor de compensare
cardiovasculară a tulburărilor tensionale: medicul trebuie să fie informat înainte de injectarea mediului
de contrast iodat şi să dispună de măs urile de susţinere.
+ Diuretice
Datorită riscului de deshidratare provocat de diuretice, o rehidratare hidro -electrolitică prealabilă este
necesară pentru a limita riscurile apariţiei insuficienţei renale acute.
8
+ Interleukina –2
Există un risc crescut de apariţie a unei reacţii la mediile de contrast în cazul unui tratament recent cu
interleukina -2 (pe cale intravenoasă): erupţie cutanată sau mult mai rar hipotensiune arterială, oligurie,
chiar insuficienţă renală.
+ Alte medicamente
Neurolepticele , analgezicele, antiemeticele şi sedativele din calsa fenotiazinelor sunt susceptibile de
diminuarea pragului epileptogen în momentul injectării intratecale a mediului de contrast.
Alte forme de interacţiune
Concentraţii plasmatice şi urinare crescute ale mediului de contrast iodat pot modifica valorile
obţinute în cadrul investigaţiilor paraclinice de determinare a bilirubinei, proteinelor şi a substanţelor
anorganice (de exemplu fier, cupru, calciu şi fosfat); este recomandat a nu fi efectuate determinăr i
pentru aceşti parametri timp de 24 de ore după examinare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Embriotoxicitate
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. În absenţa efectelor teratogene la
animale, malformaţiile la om nu sunt de aşteptat. Până în prezent, substanţele care determină
malformaţii la om au dovedit efecte teratogene la animale în timpul studiilor la două specii.
Fetotoxicitate
Supradozajul cu iodul consecutiv administrării substanţei la mamă poate determina tulburări tiroidiene
fetale dacă examinarea se efectuează după 14 săptămâni de amenoree.
Reversibilitatea acestui efect şi beneficiul matern aşteptate justifică continuarea administrării mediului
de contrast iodat în cazul indicaţiei examenului radiologic la o gravidă la care se consideră investigaţia
radiologică absolut necesară.
Mutagenitate şi fertilitate
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat efecte asupra funcţiei de
reproducere, fertilităţii, dezvoltării fetusului sau dezvoltării postnata le.
Alăptare
Administrarea mediului de contrast la mamă nu necesită întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se cunosc efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaj e. Totuşi, din cauza
riscului de reacţii adverse, se recomandă ca în primele 24 ore după administrarea intratecală, pacientul
să nu conducă vehicule sau să nu folosească utilaje (vezi pct. 4.4).
4.8 Reacţii adverse
În continuare sunt prezentate posibile le reacţii adverse relaţionate cu investigaţiile radiologice,
incluzându- le pe cele determinate de utilizarea VISIPAQUE.
Reacţiile adverse sunt prezentate clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frcvenţă,
utilizând următoarea convenţie
• foarte frecvente (≥ 1/10)
• frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
• mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
• rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
• foarte rare (<1/10000)
• cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
9
Frecvenţele prezentate se bazează pe documentaţia clinică internă şi studiile publicate care au inclus
peste 48000 de pacienţi.
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea Visipaque sunt, de regulă, uşoare până la moderate şi
tranzitorii. Reacţiile adverse grave precum şi reacţiil e cu potenţial letal au fost raportate foarte rar.
Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară indiferent de modul de administrare. Simptomele uşoare pot
fi semnul de debut al unei reacţii anafilactoide grave. În astfel de cazuri, se întrerupe imediat
ad ministrarea mediului de contrast şi se instituie tratamentul de urgenţă adecvat. Pacienţii trataţi cu
beta -blocante pot prezenta reacţii de hipersensibilitate atipice, care pot fi interpretate în mod eronat ca
reacţii vagale.
Administrare intravasculară
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută : reacţie anafilactoidă, şoc anafilactic
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută : stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee
Rare: ameţeli
Foarte rare: tulburări senzoriale, amnezie
Cu frecvenţă necunoscută: disfuncţii motorii, convulsii, encefalopatie tranzitorie indusă de mediile de
contrast, inclusiv halucinaţii, stare confuzional ă şi alte simptome neurologice
Tulburări oculare
Foarte rare: cecitate temporară
Tulburări cardiace
Rare: aritmii (inclusiv bradicardie, tahicardie), infarct miocardic
Foarte rare: Stop cardiac
Cu frecvenţă necunoscută : hipokinezie ventriculară, ischemie miocardică, stop cardio -r espirator
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială
Foarte rare: hipertensiune arterială, ischemie
Cu frecvenţă necunoscută : spasm arterial, tromboză, tromboflebită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: tuse
Foarte rare: dispnee
C u frecvenţă necunoscută : edem pulmonar non-cardiogen
Tulburări gastro -intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături
Foarte rare: durere abdominală, disconfort abdominal
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţă necunoscu tă: artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
10
Mai puţin frecvente: senzaţie de căldură
Rare: durere, febră
Foarte rare: senzaţie de frig
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Cu frecvenţă necunoscută : intoxicaţie cu iod
Administrare intratecală
Reacţiile adverse după administrarea intratecală pot fi tardive, putând debuta la câteva ore sau chiar
zile de la examinare. Reac ţiile apar cu aceeaşi frecvenţă ca şi în cazul puncţiei lombare.
Iritaţia meningeală cu fotofobie şi meningism şi meningita chimică francă au fost observate în cazul
administrării altor medii de contrast iodate non -ionice. De asemenea, trebuie luată în con siderare
posibilitatea unei meningite infecţioase. În cazul administrării altor medii de contrast iodate non- ionice
s -a observat o disfuncţie cerebrală tranzitorie, care a inclus convulsii, confuzie, tulburări motorii şi
senzoriale. La câţiva pacienţi s -au observat modificări ale EEG.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee
Cu frecvenţă necunoscută : ameţeli, encefalopatie tranzitorie indusă de mediile de contrast, inclusiv
amnezie, halucinaţii, stare confuzional ă şi alte simptome neurologice
Tulburări gastro -intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături
Cu frecvenţă necunoscută : greaţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cu frecvenţă necunoscută : durere la locul injectării
Administrare intracavitară:
Histerosal pingografie (HSG)
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută : hipersensibilitate
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări gastro -intestinale
Foarte frecvente: durere abdominală
Frecvente: greaţă
Cu frecvenţă necunosc ută: vărsături
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte frecvente: hemoragie vaginală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: febră
Artrografie
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută : hipersensibilitate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: durere la locul injectării
11
Examinarea tractului gastro-intestinal
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută : hipersensibilitate
Tulburări gastro -intestin ale
Frecvente: diaree, durere abdominală, greaţă
Mai puţin frecvente: vărsături
4.9 Supradozaj
Supradozajul este puţin probabil la pacienţii cu funcţie renală normală. Durata investigaţiei
diagnostice este importantă pentru tolerabilitatea renală a dozelor mari de mediu de contrast (t
1/2 este
de aproximativ 2 ore). În eventualitatea supradozajului accidental, pierderile de apă şi electroliţi
trebuie compensate prin administrarea de soluţii perfuzabile de reechilibrare hidro -electrolitică.
Funcţia renală trebuie monitorizată timp de cel puţin 3 zile după supradozaj. Dacă este necesar, se
poate recurge la hemodializă pentru îndepărtarea iodixanolului din organismul pacientului. Nu există
antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi fa rmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile cu
osmolaritate mică, codul ATC: V08AB09.
Acest medicament este un mediu de contrast radiologic hexa- iodat, dimeric non-ionic, solubil în apă.
Acest mediu de contrast are o osmolaritate similară cu cea sanguină. Este izotonic în raport cu mediile
biologice normale datorită prezenţei eletroliţilor.
În timpul unui studiu multicentric, randomizat, dublu- orb au fost incluşi 129 pacienţi cu diabet
zaharat de tip 1 sau 2 şi insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei aproximativ 50 ml/min).
Rezultatele acestui studiu care compară Visipaque cu o substanţă monomerică non -ionică (iohexol) au
arătat că riscul dezvoltării unei nefropatii indus e de mediul de contrast administrat intra-arterial este
statistic semnificativ mai mic cu Visipaque:
•în timpul a trei zile după injectare, creşterea creatininemiei a fost de 11,2 μmol/l cu Visipaque
comparativ cu 48,2 μmol/l dată de substanţa non- ionică cu osmolaritate mică (p=0,001)
•3% din pacienţi au prezentat o creştere a creatininemiei ≥ 44,2 μmol/l cu Visipaque
comparativ cu 26% din pacienţii care au primit substanţa non- ionică cu osmolaritate mică (p=0,002)
•nici un pacient cu Visipaque nu a prez entat creştere a creatininemiei ≥88,4 μmol/l
(comparativ cu 15% din pacienţii care au primit substanţa non- ionică cu osmolaritate scăzută).
Două studii multicentrice, prospective, randomizate, dublu- orb, au inclus 815, respectiv 1411 pacienţi
cu sau fără risc crescut de complicaţii trombotice (angină instabilă, infarct miocardic, ischemie post -
infarct). Rezultatele acestor studii care compară Visipaque cu o substanţă de contrast iodată cu
osmolaritate mică nu indică diferenţe semnificative la pacienţii cu evenimente cardiovasculare majore
(moarte cardiacă, infarct miocardin non- letal cu sau fără undă Q, accident vascular cerebral, accident
tromboembolic, ocluzie coronariană acută, by- pass coronarian de urgenţă, cateterism sau angioplastie
de urgenţă).
12
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Iodixanolul se distribuie rapid în organism, având un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin
distribuţie de aproximativ 21 de minute. Volumul aparent de distribuţie are aceeaşi valoare cu cea a
lichidului extracelular (0,26 l/kg), indicând faptul că iodixanol este distribuit numai la nivel
extracelular.
Nu au fost decelaţi metaboliţi. Legarea de proteinele plasmatice este sub 2%.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. La copii,
eliminarea iodixanolului este prelungită - timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 4 ore la nou- născuţi. Iodixanol este excretat în principal de rinichi, prin filtrare
glomerulară. După administrarea intravenoasă la voluntari sănătoşi, aproximativ 80% din doza
administrată se regăseşte nemetabolizată în urină în decurs de 4 ore şi aproximativ 97% în decurs de
24 ore. Aproximativ 1,2% din doza administrată se elimină prin fecale într -un interval de 72 ore.
Concentraţi a urinară maximă apare în decurs de aproximativ 1 oră după injectare.
Nu s -au observat modificări farmacocinetice dependente de doză, în intervalul de doze recomandate.
După administrarea intratecală timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit,
reflectând rata de eliminare de la nivelul compartimentului sistemului nervos central în circulaţia
sistemică. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază, dar valoarea medie este de
aproximativ 12 ore.
Nu s -au efectuat studii farmacocinetice specifice cu privire la utilizarea intracavitară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat afectarea
fertilităţii sau efecte teratogene datorate i odixanol.
La câini, după administrarea intraventriculară a unei doze de 4 ori mai mare decât doza maximă
recomandată în clinică, la unele dintre animale s- a observat inflamaţie meningeală multifocală. Relaţia
de cauzalitate cu administrarea de iodixanol nu este sigură.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Trometamol
Clorură de sodiu
Clorură de calciu
Edetat de sodiu şi calciu
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Visipaque nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Pentru administrarea altor medicamente trebuie
utilizată o seringă separată.
6.3 Perioada de valabilitate
13
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30º C. A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat
de lumină şi de razele -X.
Produsul ambalat în flacoane din polipropilenă/sticlă cu capacitatea de 50, 100 şi 200 ml poate fi
păstrat timp de până la 1 lună la temperatura de 37º C.
Produsul ambalat în flacoane din polipropilenă cu capacitatea de 20 ml poate fi păstrat timp de până la
1 săptămână la temperatura de 37 ºC.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Visi paque 270 mg I/ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 20 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 6 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate cu
capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 200 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 200 ml soluţie injectabilă
Visipaque 320 mg I/ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 20 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 6 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate cu
capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 200 ml soluţie injectabil ă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu ca pac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 200 ml soluţie injectabil ă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiecare flacon este destinat pentru utilizare la un singur pacient.
Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, înainte de utilizare, Visipaque trebuie
inspectat vizual pentru a o bserva prezenţa de particule străine, modificări de culoare şi integritatea
flaconului .
Produsul trebuie tras în seringă imediat înainte de utilizare. Visipaque poate fi încălzit la temperatura
corpului înainte de administrare.
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GE Healthcare AS
Nycoveien 1 -2, P.O. Box 4220 Nydalen, NO -0401 Oslo, Norvegia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2481/20 10/01-02 -03 -04 -05 -06 -07
2482/20 10/01-02 -03 -04 -05 -06 -07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎ NNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei- Aprilie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
VISIPAQUE 270 mg I/ml soluţie injectabilă
VISIPAQUE 320 mg I/ ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă Concentraţie Conţinut pe ml
Iodixanol
Iodixanol
270 mg I/ml
320 mg I/ml
550 mg echivalent cu iod 270 mg
652 mg echivalent cu iod 320 mg
Concentraţia
Osmolalitatea*mOsm/kg H2O
37°C
Vâscozitatea (mPa•s)
20°C 37°C
270 mg I/ml
320 mg I/ml
290
290
11,3
25,4
5,8
11,4
Excipienţi:
VISIPAQUE 270 mg I/ml soluţie injectabilă: sodiu 0,76 mg (0,03 mmoli) per ml
VISIPAQUE 320 mg I/ml soluţie injectabilă: sodiu 0,45 m g (0,02 mmoli) per ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest med icament este utilizat numai în scop diagnostic, în cadrul următoarelor investigaţii
• Angiografie cardiacă
• Arteriografie periferică, cerebrală sau abdominală
• Urografie
• Flebografie
• Tomodensitometrie
• Mielografie lombară, toracică şi cervicală
• Artrografie
• Hist erosalpingografie
2
• Investigaţii la nivelul tractului gastro -intestinal
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată variază în funcţie de tipul investigaţiei, tehnica utilizată, greutate, debitul cardiac şi
de starea clinică generală a pacientului.
Produsul este destinat administrării intraarteriale, intravenoase, intratecale şi intracavitare şi poate fi
utilizat, de asemenea, pe cale orală sau rectală.
În tabelul următor sunt prezentate dozele recomandate, care pot fi utilizate drept ghid.
Indicaţie/Investigaţie Concentraţie Volum
Administrare intraarterială
Arteriografie
- cerebrală selectivă
- aortografie
- periferică
- viscerală selectivă DSA i.a.
Angiografie cardiacă
Adulţi
- administrare la nivelul ventriculului
stâng şi originii aortei
- c oronarografie selectivă
Copii
270 mg I/ml sau 320(1) mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml
320 mg I/ml
320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
5-10 ml per administrare
40- 60 ml per administrare
30- 60 ml per administrare
10- 40 ml per administrare
30- 60 ml per administrare
4- 8 ml per administrare
În funcţie de vârstă, greutate şi
patologie (doza totală maximă
recomandată este de 10 ml/kg)
Administrare intravenoasă
Urografie
Adulţi
Copii < 7 kg
Copi i > 7 kg
Flebografie
Tomodensitometrie
Adulţi
- Cerebrală
- Întregul organism
Copii
- Cerebrală şi întregul
organism
Administrare intratecală -doar la
adulţi
Mielografie lombară şi toracică
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
40- 80 ml(2)
2- 4 ml/kg
2- 3 ml/kg
Toate dozele depind de vârstă,
greutate şi patologie (se
administrează maxim 50 ml)
50- 150 ml per membru inferior
50- 150 ml
75- 150 ml
2- 3 ml/kg până la 50 ml (în
anumite cazuri se pot
administra doze de până la 150
ml)
10-12 ml(3)
3
(administrare lombară)
Mielografie cervicală
(administrare cervicală sau lombară)
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
10- 12 ml(3)
Administrare intracavitară
Artrografie
Histerosalpingografie (HSG)
Investigaţii gastrointestinale
Administrare orală
Adulţi
- Esofag
- Stomac
Copii
Administrare rectală
Copii
270 mg I/ml
270 mg I/ml
320 mg I/ml
320 mg I/ml
320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
270 mg I/ml sau 320 mg I/ml
Doza poate fi ajustată
individual, pentru a permite
vizualizarea optimă.
1-15 ml
5- 10 ml
Doza recomandată poate fi
depăşită în caz de reflux la
nivelul cavităţii uterine (au
fost studiate doze de până la
40 ml).
Doza trebuie ajustată
individual pentru a permite
vizualizarea optimă.
80-200 ml în studiile realizate
10- 200 ml
20- 200 ml în studiile realizate
5 ml/kg, 10 -240 ml în studiile
realizate
30-400 ml în studiile realizate (1) Au fost efectuate studii cu ambele concentraţii, dar în majoritatea cazurilor se recomandă
concentraţia de 270 mg I/ml.
(2) în urografia care necesită doze mari se pot depăşi 80 ml. (3) pentru minimalizarea reacţiilor adverse posibile, nu trebuie depăşită doza totală de 3,2 g iod.
Vârstnici: dozele sunt aceleaşi ca şi pentru adulţi.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- Tireotoxi coză manifestă
- Antecedente de reacţie alergică severă imediată sau reacţie cutanată tardivă după
administrarea substanţei de contrast iodat (Visipaque)
- Insuficienţă cardiacă decompensată în cazul administrării sistemice
- Histerosalpingografie la gravide
- Suspiciune de fistulă eso -bronşică (risc de edem intra -alveolar)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
• Indiferent de calea de administrare şi de doză, riscul unei reacţii alergice există.
• Riscul de intoleran ţă nu este evident atunci cân d este vorba despre substanţe administrate local
pentru opacifierea cavităţilor corpului:
a) administrarea pe anumite căi speciale (articulară, biliară, intratecală, intra -uterină...)
antrenează un pasaj sistemic deloc de neglijat: pot fi observate efecte sis temice.
4
b) administrarea pe cale orală sau pe cale rectală antrenează în mod normal o difuziune
sistemică foarte limitată; dacă mucoasa digestivă este normală, atunci nu vom regăsi în urină
mai mult de 5% din doza administrată, restul fiind eliminat prin fecale.
În cazul unei afecţiuni la nivelul mucoasei, absorbţia este crescută; aceasta este totală şi rapidă în caz
de perforaţie, cu trecere în cavitatea peritoneală iar medicamentul este eliminat pe cale urinară.
Eventualitatea apariţiei efectelor sist emice dependente de doză este în funcţie de starea mucoasei
digestive.
c) Mecanismul imuno- alergic este însă independent de doză şi întotdeauna
susceptibil de a fi observat, oricare ar fi calea de administrare.
Deci, din punct de vedere al frecvenţei şi intensităţii reacţiilor adverse, se clasifică în funcţie de:
• substanţele administrate pe cale vasculară şi anumite căi locale
• substanţele administrate pe cale digestivă şi puţin absorbite la starea normală
Informaţii generale referitoare la toate medii le de contrast iodate
Atenţionări
Toate mediile de contrast iodate pot fi la originea reacţiilor alergice minore sau majore care pot pune
în joc prognosticul vital. Aceste reacţii pot fi imediate (apar în mai puţin de 60 de minute) sau tardive
(până la 7 zile) şi sunt adesea imprevizibile.
Riscul unei reacţii majore presupune implicit de a aplica imediat măsuri de susţinere de urgenţă.
Mai multe mecanisme au fost evocate:
• toxicitate directă la nivelul endoteliului vascular şi proteinelor tisulare.
• acţiune farmacologică cu modificarea concentraţiei anumitor factori endogeni (histamina,
fracţiuni ale complementului, mediatori ai inflamaţiei), mai frecventă în relaţie cu mediile
hiperosmolare
• alergie imediată de tip IgE dependentă de mediul de contra st Visipaque (anafilaxie).
• reacţii alergice prin mecanism celular (reacţii cutanate tardive).
Pacienţii care au prezentat deja o reacţie în momentul unei administrări precedente a unei
substanţe de contrast iodat prezintă un risc crescut de a face o no uă reacţie în cazul unei
readministrări, fie a aceleiaşi, sau eventual a unei alte substanţe de contrast iodat. Mediile de
contrast iodate sunt deci considerate ca factori de risc.
Mediile de contrast iodate şi glanda tiroidă
Este bine să ne asigurăm înainte de administrarea mediilor de contrast iodate că
pacientul nu va beneficia de o explorare scintigrafică sau biologică a glandei tiroide sau
de o administrare de iod radioactiv cu acţiune terapeutică.
Utilizarea, indiferent de calea de administare, a unui mediu de contrast iodat influenţează dozele de
hormoni şi fixarea iodului de către tiroidă sau de metastazele de cancer tiroidian până la normalizarea
ioduriei.
Precauţii pentru utilizare
Intoleranţă la mediile de contrast iodate
Înaintea examinări i:
• identificaţi subiecţii cu risc pe baza unei anamneze precise privind antecedentele.
Corticosteroizii şi antihistaminicele H
1 au fost propuse ca premedicaţie pentru pacienţii care prezintă
cel mai mare risc de reacţie alergică (cunoscută la un mediu de contrast iodat). Totuşi, utilizarea
acestora nu previne riscul apariţiei unui şoc anafilactic grav sau care poate pune viaţa în pericol. În
timpul perioadei examinării, se impune a asigura:
5
• supravegherea medicală
• menţinerea unei căi de abord venos
După examinare:
• După administrarea unui mediu de contrast iodat, pacientul trebuie să fie ţinut sub observaţie
cel puţin 30 de minute, deoarece majoritatea reacţiilor adverse grave survin în acest interval.
• Pacientul trebuie să fie atenţionat asupra posibilităţii apariţiei reacţiilor tardive (până la 7 zile)
(vezi pct. 4.8).
Insuficienţa renală
Mediile de contrast iodate pot determina o afectare tranzitorie a funcţiei renale sau agravarea
unei insuficienţe renale preexistente. Măsurile preventive sunt aceleaşi ca pentru celelalte medii de
contrast iodate chiar dacă un studiu la pacienţi diabetici cu insuficienţă renală cronică moderată
(clearance- ul creatininei aproximativ 50 ml/min), a arătat că riscul de a dezvolta o nefropatie indusă
după injecta rea intra-arterială este mai mic cu iodixanol (vezi pct. 5.1.). Aceste măsuri sunt:
• identificarea pacienţilor cu risc: pacienţi deshidrataţi, cu insuficienţă renală, diabet zaharat, cu
insuficienţă cardiacă severă, cu gamapatie monoclonală (mielom multi plu, maladia
Waldenström), subiecţi având antecedente de insuficienţă renală după administrarea mediilor
de contrast iodate, copii cu vârsta sub 1 an, subiecţi vârstnici cu ateromatoză.
• hidratarea printr -un aport hidrosodat adecvat, dacă este cazul.
• evitarea asocierii cu medicamente nefrotoxice.
• respectarea unui interval de cel puţin 48 de ore între două explorări radiologice cu injectare de
substanţă de contrast, sau amânarea oricărei noi examinări până la revenirea funcţiei renale la
parametrii iniţ iali.
• prevenirea acidozei lactice la pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu metformină se bazează pe
monitorizarea creatininemiei.
Funcţie renală normală: administrarea metforminei este întreruptă în momentul administrării
mediului de contrast pentru o perioadă de cel puţin 48 ore sau până la normalizarea funcţiei
renale.
Funcţie renală modificată: administrarea metforminei este contraindicată, iar examinarea cu
mediu de contrast trebuie amânată 48 ore.
În cazurile de urgenţă, unde funcţia renală este modificată sau necunoscută, medicul trebuie să
evalueze raportul risc/beneficiu al examinării cu substanţă de contrast şi sunt necesare
precauţii: administrarea de metformină trebuie întreruptă, hidratarea adecvată, monitorizarea
funcţiei renale iar pacien tul trebuie supravegheat pentru evidenţierea simptomelor de acidoză
lactică.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă se pot administra medii de contrast iodate
pentru investigaţii radiologice deoarece acestea sunt dializabile. Nu este necesară corelarea
timpului de injectare a mediului de contrast cu şedinţa de hemodializă, deoarece nu există
dovezi care să arate că hemodializa protejează pacienţii cu funcţie renală afectată de nefropatia
indusă de mediile de contrast.
Insuficienţa hepatică
Pa cienţii diagnosticaţi atât cu insuficienţă renală cât şi cu insuficienţă hepatică necesită o atenţie
deosebită, deoarece pot prezenta un clearance al mediului de contrast prelungit semnificativ.
Astmul bronşic
Echilibrarea astmului bronşic este recomandată înaintea injectării unui mediu de contrast iodat.
O atenţie deosebită este necesară în cazul unei crize de astm bronşic apărută în perioada de 8 zile
premergătoare examinării, având în vedere riscul crescut de producere a unui bronhospasm.
6
Tulburări ale funcţiei tiroidiene
O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor cu guşă multinodulară şi pacienţilor cu antecedente de
afectare a tiroidei care pot prezenta risc de apariţie, fie a unui puseu de tireotoxicoză, fie de inducţie a
unei hipotiroid ii după administrarea mediilor de contrast iodate. Medicul trebuie să ia în considerare
posibilitatea de a induce un hipotiroidism temporar la nou- născuţii prematuri cărora li se administrează
un mediu de contrast iodat.
Boli cardiovasculare severe
Deoa rece pot să apară modificări hemodinamice severe, edem pulmonar, ischemie miocardică sau
aritmii, mediile de contrast iodate trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
diagnosticată sau de debut, coronaropatii, valvulopatii sau hipertensiune arterială pulmonară.
Tulburări ale sistemului nervos central
Raportul risc/beneficiu trebuie estimat în fiecare caz în parte:
• la pacienţii cu antecedente de accident ischemic tranzitoriu, infarct cerebral acut, hemoragie
intracraniană r ecentă, edem cerebral, epilepsie idiopatică sau secundară (tumori, cicatrici),
deoarece simptomatologia neurologică se poate agrava. Pacienţii cu patologie cerebrală acută,
tumori sau antecedente de epilepsie sunt susceptibili să prezinte convulsii şi treb uie trataţi cu
atenţie deosebită.
• de asemenea, alcoolicii şi dependenţii de droguri au un risc crescut de convulsii şi reacţii
neurologice.
Feocromocitom
La pacienţii cu feocromocitom la care se efectuează intervenţii chirurgicale, pentru a se evita p useul
hipertensiv, trebuie administrate profilactic alfa -blocante.
Miastenia gravis
Administrarea de medii de contrast iodate poate agrava simptomele miasteniei gravis.
Intensificarea reacţiilor adverse
Manifestările reacţiilor adverse determinate de administrarea mediilor de contrast iodate pot fi
intensificate de stări emoţionale accentuate, anxietate şi durere. Este necesar tratament adecvat de
susţinere putând merge până la sedarea pacientului.
Atenţionări şi precauţii pentru utilizare specifice anumitor căi de administrare cu difuziune
sistemică importantă
Administrarea intracavitară pentru histerosalpingografie
Pe baza anamnezei şi prin măsuri adecvate, se investighează sistematic la femeile de vârstă fertilă
eventualitatea unei sarcini. Exp unerea la razele X a căilor genitale feminine trebuie să facă obiectul
unei evaluări atente a raportului risc/beneficiu.
În cazul unei inflamaţii sau infecţii pelvine acute, histerosalpingografia nu poate fi practicată decât
după o evaluare atentă a rapor tului risc/beneficiu.
Medii injectabile pe cale intratecală
Precauţii pentru utilizare
Indicaţia de mielografie trebuie să fie evaluată cu atenţie la pacienţii având un risc epileptogen crescut,
antecedente epileptice sau care prezintă o insuficienţă hepato- renală gravă.
7
Pacienţii sub tratament anticonvulsivant nu trebuie să întrerupă acest tratament.
Mobilizarea pacientului în timpul şi după examinare trebuie să fie de mică amplitudine. După
examinare, pacientul trebuie să rămână în decubit dorsal, cu capul ridicat pe o perioadă de cel puţin 8
ore. Supravegherea pacientului se va face atent pe o perioadă de 24 ore, în timpul căreia se recomandă
pacientului să nu se aplece.
Administrare orală sau rectală
Atenţionări
Dacă mucoasa digestivă este norm ală, difuziunea sistemică a mediului de contrast iodat este în
principiu prea slabă pentru a determina reacţii sistemice dependente de doză. Dacă peretele tubului
digestiv este afectat şi în cazul unei perforaţii, riscul reacţiilor adverse este similar cu cel rezultat în
urma unei administrări pe cale generală.
O difuziune sistemică redusă nu exclude posibilitatea apariţiei unei reacţii alergice. Aceste reacţii sunt
imprevizibile, dar apar mai frecvent la pacienţii care au prezentat o sensibilitate deoseb ită la o
examinare anterioară cu un mediu de contrast iodat.
Explorările tiroidiene fiind afectate de către substanţele iodate, este recomandabil a fi practicate
înainte de explorarea radiologică.
Precauţii pentru utilizare
Apariţia diareei poate fi cauza deshidratării, mai ales la copii şi în mod special la sugari. Este
recomandabilă asigurarea unei reechilibrări hidro -electrolitice la pacienţii deshidrataţi.
Pancreatografia retrogradă pe cale endoscopică (PRE) în caz de pancreatită acută, cu excepţi a situaţiei
când există o indicaţie de sfincterotomie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente
+ Metformina la pacienţii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4 Precauţii pentru utilizare – Insuficienţa
renală)
+ Radio farmaceutice (vezi pct. 4.4 Atenţionări)
Mediile de contrast iodate afectează pe o durată de câteva săptămâni captarea iodului radioactiv de
către ţesutul tiroidian putând determina pe de o parte o lipsă de fixare în scintigrafia tiroidiană şi pe de
altă parte o scădere a eficacităţii tratamentului cu iod 131. Deoarece în cazul unei scintigrafii renale
realizată prin injectarea produsului radiofarmaceu tic secreţia de către tubulul renal este prevăzută, este
de preferat ca aceasta să se efectueze înainte de injectarea mediului de contrast iodat.
+ Beta -blocante , substanţe vasoactive, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti
ai re ceptorilor de angiotensină.
Aceste medicamente pot declanşa o scădere a eficacităţii mecanismelor de compensare
cardiovasculară a tulburărilor tensionale: medicul trebuie să fie informat înainte de injectarea mediului
de contrast iodat şi să dispună de măs urile de susţinere.
+ Diuretice
Datorită riscului de deshidratare provocat de diuretice, o rehidratare hidro -electrolitică prealabilă este
necesară pentru a limita riscurile apariţiei insuficienţei renale acute.
8
+ Interleukina –2
Există un risc crescut de apariţie a unei reacţii la mediile de contrast în cazul unui tratament recent cu
interleukina -2 (pe cale intravenoasă): erupţie cutanată sau mult mai rar hipotensiune arterială, oligurie,
chiar insuficienţă renală.
+ Alte medicamente
Neurolepticele , analgezicele, antiemeticele şi sedativele din calsa fenotiazinelor sunt susceptibile de
diminuarea pragului epileptogen în momentul injectării intratecale a mediului de contrast.
Alte forme de interacţiune
Concentraţii plasmatice şi urinare crescute ale mediului de contrast iodat pot modifica valorile
obţinute în cadrul investigaţiilor paraclinice de determinare a bilirubinei, proteinelor şi a substanţelor
anorganice (de exemplu fier, cupru, calciu şi fosfat); este recomandat a nu fi efectuate determinăr i
pentru aceşti parametri timp de 24 de ore după examinare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Embriotoxicitate
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. În absenţa efectelor teratogene la
animale, malformaţiile la om nu sunt de aşteptat. Până în prezent, substanţele care determină
malformaţii la om au dovedit efecte teratogene la animale în timpul studiilor la două specii.
Fetotoxicitate
Supradozajul cu iodul consecutiv administrării substanţei la mamă poate determina tulburări tiroidiene
fetale dacă examinarea se efectuează după 14 săptămâni de amenoree.
Reversibilitatea acestui efect şi beneficiul matern aşteptate justifică continuarea administrării mediului
de contrast iodat în cazul indicaţiei examenului radiologic la o gravidă la care se consideră investigaţia
radiologică absolut necesară.
Mutagenitate şi fertilitate
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat efecte asupra funcţiei de
reproducere, fertilităţii, dezvoltării fetusului sau dezvoltării postnata le.
Alăptare
Administrarea mediului de contrast la mamă nu necesită întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se cunosc efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaj e. Totuşi, din cauza
riscului de reacţii adverse, se recomandă ca în primele 24 ore după administrarea intratecală, pacientul
să nu conducă vehicule sau să nu folosească utilaje (vezi pct. 4.4).
4.8 Reacţii adverse
În continuare sunt prezentate posibile le reacţii adverse relaţionate cu investigaţiile radiologice,
incluzându- le pe cele determinate de utilizarea VISIPAQUE.
Reacţiile adverse sunt prezentate clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frcvenţă,
utilizând următoarea convenţie
• foarte frecvente (≥ 1/10)
• frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
• mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
• rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
• foarte rare (<1/10000)
• cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
9
Frecvenţele prezentate se bazează pe documentaţia clinică internă şi studiile publicate care au inclus
peste 48000 de pacienţi.
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea Visipaque sunt, de regulă, uşoare până la moderate şi
tranzitorii. Reacţiile adverse grave precum şi reacţiil e cu potenţial letal au fost raportate foarte rar.
Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară indiferent de modul de administrare. Simptomele uşoare pot
fi semnul de debut al unei reacţii anafilactoide grave. În astfel de cazuri, se întrerupe imediat
ad ministrarea mediului de contrast şi se instituie tratamentul de urgenţă adecvat. Pacienţii trataţi cu
beta -blocante pot prezenta reacţii de hipersensibilitate atipice, care pot fi interpretate în mod eronat ca
reacţii vagale.
Administrare intravasculară
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută : reacţie anafilactoidă, şoc anafilactic
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută : stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee
Rare: ameţeli
Foarte rare: tulburări senzoriale, amnezie
Cu frecvenţă necunoscută: disfuncţii motorii, convulsii, encefalopatie tranzitorie indusă de mediile de
contrast, inclusiv halucinaţii, stare confuzional ă şi alte simptome neurologice
Tulburări oculare
Foarte rare: cecitate temporară
Tulburări cardiace
Rare: aritmii (inclusiv bradicardie, tahicardie), infarct miocardic
Foarte rare: Stop cardiac
Cu frecvenţă necunoscută : hipokinezie ventriculară, ischemie miocardică, stop cardio -r espirator
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială
Foarte rare: hipertensiune arterială, ischemie
Cu frecvenţă necunoscută : spasm arterial, tromboză, tromboflebită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: tuse
Foarte rare: dispnee
C u frecvenţă necunoscută : edem pulmonar non-cardiogen
Tulburări gastro -intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături
Foarte rare: durere abdominală, disconfort abdominal
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţă necunoscu tă: artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
10
Mai puţin frecvente: senzaţie de căldură
Rare: durere, febră
Foarte rare: senzaţie de frig
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Cu frecvenţă necunoscută : intoxicaţie cu iod
Administrare intratecală
Reacţiile adverse după administrarea intratecală pot fi tardive, putând debuta la câteva ore sau chiar
zile de la examinare. Reac ţiile apar cu aceeaşi frecvenţă ca şi în cazul puncţiei lombare.
Iritaţia meningeală cu fotofobie şi meningism şi meningita chimică francă au fost observate în cazul
administrării altor medii de contrast iodate non -ionice. De asemenea, trebuie luată în con siderare
posibilitatea unei meningite infecţioase. În cazul administrării altor medii de contrast iodate non- ionice
s -a observat o disfuncţie cerebrală tranzitorie, care a inclus convulsii, confuzie, tulburări motorii şi
senzoriale. La câţiva pacienţi s -au observat modificări ale EEG.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee
Cu frecvenţă necunoscută : ameţeli, encefalopatie tranzitorie indusă de mediile de contrast, inclusiv
amnezie, halucinaţii, stare confuzional ă şi alte simptome neurologice
Tulburări gastro -intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături
Cu frecvenţă necunoscută : greaţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cu frecvenţă necunoscută : durere la locul injectării
Administrare intracavitară:
Histerosal pingografie (HSG)
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută : hipersensibilitate
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări gastro -intestinale
Foarte frecvente: durere abdominală
Frecvente: greaţă
Cu frecvenţă necunosc ută: vărsături
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte frecvente: hemoragie vaginală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: febră
Artrografie
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută : hipersensibilitate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: durere la locul injectării
11
Examinarea tractului gastro-intestinal
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută : hipersensibilitate
Tulburări gastro -intestin ale
Frecvente: diaree, durere abdominală, greaţă
Mai puţin frecvente: vărsături
4.9 Supradozaj
Supradozajul este puţin probabil la pacienţii cu funcţie renală normală. Durata investigaţiei
diagnostice este importantă pentru tolerabilitatea renală a dozelor mari de mediu de contrast (t
1/2 este
de aproximativ 2 ore). În eventualitatea supradozajului accidental, pierderile de apă şi electroliţi
trebuie compensate prin administrarea de soluţii perfuzabile de reechilibrare hidro -electrolitică.
Funcţia renală trebuie monitorizată timp de cel puţin 3 zile după supradozaj. Dacă este necesar, se
poate recurge la hemodializă pentru îndepărtarea iodixanolului din organismul pacientului. Nu există
antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi fa rmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile cu
osmolaritate mică, codul ATC: V08AB09.
Acest medicament este un mediu de contrast radiologic hexa- iodat, dimeric non-ionic, solubil în apă.
Acest mediu de contrast are o osmolaritate similară cu cea sanguină. Este izotonic în raport cu mediile
biologice normale datorită prezenţei eletroliţilor.
În timpul unui studiu multicentric, randomizat, dublu- orb au fost incluşi 129 pacienţi cu diabet
zaharat de tip 1 sau 2 şi insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei aproximativ 50 ml/min).
Rezultatele acestui studiu care compară Visipaque cu o substanţă monomerică non -ionică (iohexol) au
arătat că riscul dezvoltării unei nefropatii indus e de mediul de contrast administrat intra-arterial este
statistic semnificativ mai mic cu Visipaque:
•în timpul a trei zile după injectare, creşterea creatininemiei a fost de 11,2 μmol/l cu Visipaque
comparativ cu 48,2 μmol/l dată de substanţa non- ionică cu osmolaritate mică (p=0,001)
•3% din pacienţi au prezentat o creştere a creatininemiei ≥ 44,2 μmol/l cu Visipaque
comparativ cu 26% din pacienţii care au primit substanţa non- ionică cu osmolaritate mică (p=0,002)
•nici un pacient cu Visipaque nu a prez entat creştere a creatininemiei ≥88,4 μmol/l
(comparativ cu 15% din pacienţii care au primit substanţa non- ionică cu osmolaritate scăzută).
Două studii multicentrice, prospective, randomizate, dublu- orb, au inclus 815, respectiv 1411 pacienţi
cu sau fără risc crescut de complicaţii trombotice (angină instabilă, infarct miocardic, ischemie post -
infarct). Rezultatele acestor studii care compară Visipaque cu o substanţă de contrast iodată cu
osmolaritate mică nu indică diferenţe semnificative la pacienţii cu evenimente cardiovasculare majore
(moarte cardiacă, infarct miocardin non- letal cu sau fără undă Q, accident vascular cerebral, accident
tromboembolic, ocluzie coronariană acută, by- pass coronarian de urgenţă, cateterism sau angioplastie
de urgenţă).
12
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Iodixanolul se distribuie rapid în organism, având un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin
distribuţie de aproximativ 21 de minute. Volumul aparent de distribuţie are aceeaşi valoare cu cea a
lichidului extracelular (0,26 l/kg), indicând faptul că iodixanol este distribuit numai la nivel
extracelular.
Nu au fost decelaţi metaboliţi. Legarea de proteinele plasmatice este sub 2%.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. La copii,
eliminarea iodixanolului este prelungită - timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 4 ore la nou- născuţi. Iodixanol este excretat în principal de rinichi, prin filtrare
glomerulară. După administrarea intravenoasă la voluntari sănătoşi, aproximativ 80% din doza
administrată se regăseşte nemetabolizată în urină în decurs de 4 ore şi aproximativ 97% în decurs de
24 ore. Aproximativ 1,2% din doza administrată se elimină prin fecale într -un interval de 72 ore.
Concentraţi a urinară maximă apare în decurs de aproximativ 1 oră după injectare.
Nu s -au observat modificări farmacocinetice dependente de doză, în intervalul de doze recomandate.
După administrarea intratecală timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit,
reflectând rata de eliminare de la nivelul compartimentului sistemului nervos central în circulaţia
sistemică. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază, dar valoarea medie este de
aproximativ 12 ore.
Nu s -au efectuat studii farmacocinetice specifice cu privire la utilizarea intracavitară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat afectarea
fertilităţii sau efecte teratogene datorate i odixanol.
La câini, după administrarea intraventriculară a unei doze de 4 ori mai mare decât doza maximă
recomandată în clinică, la unele dintre animale s- a observat inflamaţie meningeală multifocală. Relaţia
de cauzalitate cu administrarea de iodixanol nu este sigură.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Trometamol
Clorură de sodiu
Clorură de calciu
Edetat de sodiu şi calciu
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Visipaque nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Pentru administrarea altor medicamente trebuie
utilizată o seringă separată.
6.3 Perioada de valabilitate
13
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30º C. A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat
de lumină şi de razele -X.
Produsul ambalat în flacoane din polipropilenă/sticlă cu capacitatea de 50, 100 şi 200 ml poate fi
păstrat timp de până la 1 lună la temperatura de 37º C.
Produsul ambalat în flacoane din polipropilenă cu capacitatea de 20 ml poate fi păstrat timp de până la
1 săptămână la temperatura de 37 ºC.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Visi paque 270 mg I/ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 20 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 6 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate cu
capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 200 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 200 ml soluţie injectabilă
Visipaque 320 mg I/ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 20 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate
cu capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 6 flacoane din sticlă incoloră tip I, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate cu
capsă din aluminiu, cu disc din polipropilenă, a câte 200 ml soluţie injectabil ă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 50 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu ca pac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 100 ml soluţie injectabilă
- Cutie cu 10 flacoane din polipropilenă, închise cu dop din cauciuc, prevăzute cu capac cu filet
din polipropilenă, cu inel de sigilare, a câte 200 ml soluţie injectabil ă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiecare flacon este destinat pentru utilizare la un singur pacient.
Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, înainte de utilizare, Visipaque trebuie
inspectat vizual pentru a o bserva prezenţa de particule străine, modificări de culoare şi integritatea
flaconului .
Produsul trebuie tras în seringă imediat înainte de utilizare. Visipaque poate fi încălzit la temperatura
corpului înainte de administrare.
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GE Healthcare AS
Nycoveien 1 -2, P.O. Box 4220 Nydalen, NO -0401 Oslo, Norvegia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2481/20 10/01-02 -03 -04 -05 -06 -07
2482/20 10/01-02 -03 -04 -05 -06 -07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎ NNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei- Aprilie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
